ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 09.12.2021

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2694/2021

HOTĂRÂRE

09.12.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2694/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, solicitând ca instanța:

- să oblige pârâtul la plata sumei de 49.774,81 euro, reprezentând 68,6441% din soldul finanțării restante acordate de reclamantă beneficiarului B. S.R.L., în temeiul contractului de credit nr. x/21.07.2010, finanțare garantată de către Fond în temeiul confirmării de includere în plafonul de garantare nr. x/15.07.2010;

- să oblige pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data de 30.06.2016, până la data plății efective a garanției de către Fond;

- să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului;

În drept, s-au invocat prevederile art. 1516 alin. (1) și art. 1535 alin. (1) din C. civ., art. 194 și următoarele din C. proc. civ., art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., art. 3 alin. (2

) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune privind obligarea la plata garanției și respingerea acțiunii, ca prescrise; în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Prin sentința civilă nr. 253/2020 din 21 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, ca neîntemeiată; s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a formulat apel incident împotriva aceleiași hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul de a se constata culpa contractuală a băncii în executarea cerințelor prevăzute la art. 7.2 lit. d) din convenție.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. S.A. și de apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN împotriva sentinței civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca nefondate; a respins cererile apelanților referitoare la cheltuielile de judecată, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

A observat că apelanta-reclamantă A. S.A. și apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN au încheiat Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiționale ulterioare, având ca obiect garantarea de către Fond, în calitate de fidejusor, a obligațiilor de rambursare a finanțărilor acordate de bancă beneficiarilor care îndeplinesc condițiile de garantare, în limita unui plafon de garantare și în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

În baza acestei convenții cadru, apelanta-reclamantă a emis notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a solicitat includerea în plafonul de garantare a garanției individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., procentul de garantare fiind de 68,6441% și valoarea garanției incluse în plafon fiind de 81.000 Euro (68,6441% din 118.000 Euro).

Prin confirmarea de garantare nr. x/15.07.2010, apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a confirmat includerea în plafonul de garantare a garanției menționate în notificarea nr. x/13.07.2010 și s-a angajat, în mod expres, irevocabil și necondiționat, să plătească, în termen de 90 de zile de la primirea cererii de plată, suma reprezentând finanțarea garantată restantă X procentul de garantare.

Apelanta-reclamantă A. S.A. a formulat la data de 2 octombrie 2014 o cerere de plată a sumei de 49.774,81 Euro (68,6441% din finanțarea garantată restantă de 72.511,57 Euro) care a fost refuzată de către apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, întrucât nu au fost respectate prevederile art. 7.2 lit. d) și lit. f) din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, respectiv:

- banca nu a transmis polița/polițele de asigurare pentru bunul imobil, proprietatea societății, CF x, constând în teren intravilan de 51.865 mp pe care se află construcțiile C1 - C8 și C12, admis în garanție la creditul garantat;

- banca a transmis două polițe de asigurare pentru mijloace fixe care nu conțin date de identificare ale mijloacelor fixe asigurate;

- banca nu a transmis documente prin care să facă dovada înscrierii la AEGRM a poliței de asigurare asupra bunului "cântar auto achiziționat de la C. S.R.L.", admis la garanție conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

- banca nu a transmis biletul la ordin, în original, emis de B. S.R.L. în favoarea băncii, cu scadența la vedere, fără protest, de valoare egală cu garanția acordată, avalizat în nume personal de dl. D.;

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN la plata:

- sumei de 49.774,81 Euro, reprezentând 68,6441% din soldul finanțării restante acordate de către reclamantă beneficiarului B. S.R.L., în temeiul contractului de credit nr. x/21.07.2010, finanțare garantată de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, în temeiul confirmării de includere în plafonul de garantare nr. x/15.07.2010;

- dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data de 30 iunie 2016 și până la momentul plății efective a garanției de către Fond;

- cheltuielilor de judecată;

Tribunalul București a respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului material la acțiune și cererea de chemare în judecată, precum și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. S.A. a fost respins, ca nefondat, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Contrar criticilor apelantei-reclamante, instanța de apel a constatat că aceasta nu a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D..

Astfel, în cuprinsul art. 2.1 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiționale ulterioare, este indicat faptul că garantarea de către Fond a obligațiilor de rambursare a finanțărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare și în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă cu evidență că intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN acordă garanția în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

Prin prevederile inserate la art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, au fost indicate documentele care trebuie să însoțească cererea de plată.

În forma inițială a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de apelanta-reclamantă A. S.A. pentru includerea în plafonul de garantare a garanției individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., este indicat la pct. 7 - Garanții:

- la subpunctul 4 - bilet la ordin emis în alb de societate stipulat "fără protest" și avalizat de dl. D. - asociat unic și administrator - LVR 0%;

- la subpunctul 5 - bilet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii, "fără protest", avalizat de asociatul unic dl. D., de valoare egală cu garanția acordată de Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convențional la o durată egală cu durata finanțării plus încă trei ani în baza contractului de credit, în caz de executare, acest bilet la ordin va fi girat fără drept de regres de către bancă în favoarea Fondului;

Prin confirmarea de garantare nr. x/15.07.2010, intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a confirmat includerea în plafonul de garantare a garanției menționate în notificarea nr. x/13.07.2010.

Ulterior, apelanta-reclamantă a comunicat modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a fost modificat doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4, în sensul că s-a înlocuit biletul la ordin emis în alb de beneficiar și avalizat de asociatul unic al acestuia D. cu două bilete la ordin emise în alb de beneficiar și avalizate de noii asociați ai acestuia E. și F., precum și cu garanțiile personale emise de E. și F..

În cuprinsul modificării nr. 1/30.01.2013 este indicat expres faptul că celelalte prevederi ale notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 rămân nemodificate.

În aceste condiții, este evident faptul că prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu a fost eliminat/schimbat conținutul pct. 7 - Garanții - subpunctul 5, ci a fost modificat doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4.

Prin confirmarea emisă de intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN la data de 6 martie 2013 a fost confirmată modificarea notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Raportat la prevederile art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, apelanta-reclamantă A. S.A. trebuia să transmită intimatului-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN un bilet la ordin emis de B. S.R.L. în favoarea băncii, fără protest, de valoare egală cu garanția acordată, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convențional la o durată egală cu durata finanțării plus încă trei ani în baza contractului de credit, avalizat de dl. D..

Apelanta-reclamantă A. S.A. nu a depus dovada că ar fi transmis intimatului-pârât un astfel de bilet la ordin. Prin urmare, nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Curtea de Apel București a apreciat că invocarea modificărilor aduse articolului 7.2 lit. e) din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 prin actul adițional nr. x/04.11.2020 și a modificărilor aduse contractului de credit nr. x/21.07.2010 nu poate conduce la altă concluzie.

Astfel, în actul adițional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a prevăzut că în vederea garantării obligațiilor asumate prin contractul de credit se constituie în favoarea băncii și următoarele garanții:

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate și avalizat în nume personal de E.;

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate și avalizat în nume personal de F.;

- garanție personală (fidejusiune) emisă de D., în forma și cu conținutul agreate de către bancă pentru garanția emisă de E.;

- garanție personală (fidejusiune) emisă de D., în forma și cu conținutul agreate de către bancă pentru garanția emisă de F.;

Din cuprinsul actului adițional nr. x/08.03.2014 nu rezultă că domnii E. și F. și-ar fi asumat alte garanții personale (fidejusiuni) în afară de avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate.

În aceste condiții, ar rezulta că prin actul adițional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit inclusiv constituirea de către dl. D. a unei garanții personale (fidejusiuni) sub aceeași formă, respectiv avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate. Această concluzie este în concordanță cu mențiunea din modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că "restul garanțiilor rămân nemodificate", inclusiv garanția inserată la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificare.

Mai decât atât, chiar dacă s-ar considera că prin actul adițional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit o altă structură a garanțiilor care să nu includă și biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, trebuie observat că, prin Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, s-au prevăzut următoarele:

- art. 5.9 alin. (2) - Orice modificări ale condițiilor inițiale prevăzute în notificarea de includere în plafonul de garantare se notifică Fondului prin transmiterea anexei 3.1 și se confirmă de Fond finanțatorului prin transmiterea anexei 3.2;

- art. 6.5 - Valabilitatea angajamentului Fondului este strict legată de condițiile de finanțare ce i-au fost comunicate de finanțator prin notificarea de includere în plafonul de garantare. În cazul în care finanțatorul modifică contractul de credit/acordul de garantare/termenii scrisorii de garanție bancară (referitor la durată, valoare, garanții), fără notificarea Fondului și obținerea acordului prealabil și expres al Fondului cu privire la acceptul de garantare în noile condiții, plata garanției se face ținând cont de condițiile inițiale prevăzute în notificarea de includere în plafonul de garantare și confirmarea de includere în plafonul de garantare.

La dosar s-a depus modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, prin care a fost modificat doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4, fiind indicat expres faptul că rămân nemodificate celelalte prevederi ale notificării.

Este evident că prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu a fost eliminat/schimbat conținutul pct. 7 - Garanții - subpunctul 5, ci a fost modificat doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4.

În aceste condiții, raportat la prevederile art. 5.9 alin. (2) și art. 6.5 din Convenția cadru - Plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, orice modificare adusă contractului de credit nr. x/21.07.2010, prin care s-ar fi convenit o altă structură a garanțiilor care să nu includă și biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 nu îi pot fi opuse intimatului-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, întrucât nu a fost depusă dovada notificării și acceptării prealabile și exprese a unei astfel de modificări.

Instanța de apel nu a reținut nici faptul că ar fi vorba de o eroare materială strecurată în modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că s-a omis eliminarea pct. 7 - Garanții - subpunctul 5.

În primul rând, s-a arătat că nu se poate vorbi despre o eroare materială din moment ce se menționează exact garanțiile ce au fost schimbate, după care se specifică la fel de clar că "restul garanțiilor rămân nemodificate".

În al doilea rând, Curtea de Apel București a observat că în actul adițional nr. x/08.03.2014 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a prevăzut că în vederea garantării obligațiilor asumate prin contractul de credit se constituie în favoarea băncii și următoarele garanții:

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate și avalizat în nume personal de E.;

- bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate și avalizat în nume personal de F.;

- garanție personală (fidejusiune) emisă de D., în forma și cu conținutul agreate de către bancă pentru garanția emisă de E.;

- garanție personală (fidejusiune) emisă de D., în forma și cu conținutul agreate de către bancă pentru garanția emisă de F.;

În aceste condiții, ar rezulta că prin actul adițional nr. x/08.03.2014 s-a convenit inclusiv constituirea de către dl. D. a unei garanții personale (fidejusiuni) sub aceeași formă, respectiv avalizarea unor bilete la ordin în alb, stipulate fără protest, emise de către B. S.R.L. în favoarea băncii pentru acoperirea sumelor datorate.

Această concluzie este în concordanță cu mențiunea din modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, în sensul că "restul garanțiilor rămân nemodificate", inclusiv garanția inserată la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificare.

Continuând analiza, instanța de apel a ajuns la concluzia că este neîntemeiată și critica apelantei-reclamante A. S.A., potrivit căreia intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN nu ar fi putut invoca excepția de neexecutare, întrucât neexecutarea nu ar fi fost suficient de însemnată raportat la dispozițiile Capitolului 8 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 introduse prin actul adițional nr. x/04.11.2010.

Întrucât apelanta-reclamantă A. S.A. nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D., intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN nu a aprobat cererea de plată a sumei de 49.774,81 Euro (68,6441% din finanțarea garantată restantă de 72.511,57 Euro), invocând excepția de neexecutare.

Prin dispozițiile Capitolului 8 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, introduse prin actul adițional nr. x/04.11.2010, s-au prevăzut următoarele:

- art. 8.1 - Prin plata garanției, Fondul se subrogă de drept, în temeiul art. 1108 pct. 3 C. civ., în drepturile băncii împotriva beneficiarului de finanțare și dobândește, în limitele plății efectuate, aceleași drepturi ca și banca împotriva acestuia.

- art. 8.4 - În vederea realizării acestei creanțe, se mandatează banca să participe, în numele și în contul Fondului, la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea garanțiilor accesorii finanțării garantate, indiferent de procedura de valorificare aplicabilă.

- art. 8.6 - În cazul în care banca renunță la recuperarea creanței sale de la beneficiar/terți garanți, aceasta se obligă să predea Fondului titlurile sale în original într-un termen de 15 zile calendaristice de la efectuarea plății valorii de executare a garanției de către Fond. Concomitent cu predarea acestor documente, banca va renunța expres la orice pretenție asupra sumelor obținute de Fond prin procedura de recuperare.

- art. 8.7 - În termen de 5 zile de la finalizarea tuturor procedurilor de valorificare a garanțiilor accesorii finanțării garantate, banca va transmite o comunicare în care va fi stipulată suma ce urmează a fi virată Fondului.

Așa cum este stipulat expres la art. 8.1, prin plata garanției, intimatul-pârât se subrogă de drept în drepturile apelantei-reclamante împotriva beneficiarului de finanțare și dobândește, în limitele plății efectuate, aceleași drepturi ca și banca împotriva acestuia.

Indiferent de persoana care ar fi îndrituită să desfășoare procedurile de valorificare a garanțiilor, esențial este ca intimatul-pârât să se asigure că, în situația în care acceptă cererea de plată formulată de apelanta-reclamantă, va dobândi prin subrogație toate drepturile împotriva beneficiarului, inclusiv garanțiile menționate în notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Or, apelanta-reclamantă avea obligația contractuală de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. prevăzut la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 pentru ca intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN să se asigure că, în situația în care acceptă cererea de plată, va dobândi prin subrogație inclusiv această garanție.

De altfel, apelanta-reclamantă A. S.A. nici măcar nu a făcut dovada că ar exista un astfel de bilet la ordin, însă ar fi omis să-l transmită intimatului-pârât.

Mai trebuie observat că, așa cum reiese din prevederile art. 8.4, în vederea realizării creanței dobândite prin subrogație, intimatul-pârât a mandatat-o pe apelanta-reclamantă să participe, în numele și în contul său, la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea garanțiilor accesorii finanțării garantate, indiferent de procedura de valorificare aplicabilă.

Însă, nu există nicio mențiune din care să rezulte că intimatul-pârât nu ar putea să desfășoare procedurile de valorificare a garanțiilor pentru care a acordat mandat apelantei-reclamante.

Prevederile art. 8.6 și art. 8.7 nu pot conduce la altă concluzie, întrucât:

- din moment ce a fost acordat un mandat apelantei-reclamante, este firesc să se prevadă faptul că aceasta trebuie să predea titlurile în original atunci când renunță la recuperarea creanței sale (art. 8.6);

- în art. 8.6 nu este inserat cuvântul "doar" cu referire la obligația apelantei-reclamante de a preda titlurile în cazul renunțării la recuperarea creanței sale, așa cum pretinde aceasta;

- în cazul în care apelanta-reclamantă a procedat la valorificarea garanțiilor în baza mandatului acordat, este firesc să comunice intimatei-pârâte suma care îi va fi virată;

Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar aprecia, în mod eronat, conform opiniei Curții de Apel București, că intimatul-pârât nu ar desfășura proceduri de valorificare decât în situația în care apelanta-reclamantă renunță la recuperarea creanței sale, trebuie observat că inclusiv într-o astfel de ipoteză intimatul-pârât trebuie să se asigure că, în situația în care acceptă cererea de plată formulată de apelanta-reclamantă, va dobândi, prin subrogație, toate drepturile împotriva beneficiarului, inclusiv garanțiile menționate în notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Instanța de apel a reiterat faptul că apelanta-reclamantă avea obligația contractuală de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. pentru ca intimatul-pârât să se asigure că, în situația în care acceptă cererea de plată, va dobândi, prin subrogație, inclusiv această garanție.

De altfel, apelanta-reclamantă nici măcar nu a făcut dovada că ar exista un astfel de bilet la ordin, care să poată fi transmis intimatului-pârât în ipoteza în care ar renunța la recuperarea creanței sale.

În aceste condiții, neexecutarea obligației de a transmite biletul la ordin avalizat de dl. D. prevăzută de art. 7.2 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, este suficient de importantă pentru a justifica invocarea excepției de neexecutare de către intimatul-pârât.

Referitor la apelul incident formulat de apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, Curtea de Apel București a reținut că sunt neîntemeiate criticile, potrivit cărora intimata-reclamantă A. S.A. nu ar fi executat obligația de a transmite:

- polița de asigurare a bunului imobil, proprietatea societății, CF x, constând în teren intravilan de 51.865 mp pe care se află construcțiile C1 - C8 și C12, admis în garanție la creditul garantat conform contractului de ipotecă, autentificat sub nr. x/21.07.2010 de notarul public G.;

- dovada înscrierii la AEGRM a poliței de asigurare asupra bunului "cântar auto achiziționat de la C.", admis la garanție conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

Astfel, în cuprinsul art. 2.1 din Convenția cadru - Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, modificată prin actele adiționale ulterioare, se menționează că garantarea de către Fond a obligațiilor de rambursare a finanțărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare și în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de Fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN acordă garanția în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

În notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de apelanta-reclamantă A. S.A. pentru includerea în plafonul de garantare a garanției individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010 încheiat cu beneficiarul B. S.R.L. este indicat la pct. 7 - Garanții la subpunctul 6 - asigurarea bunurilor aduse în garanție la o societate de asigurare agreată de bancă, cu cesionarea poliței în favoarea UCRT cu înregistrare la AEGRM - LVR 0%.

Părțile nu au depus la dosar vreo dovadă din care să rezulte că pct. 7 - Garanții - subpunctul 6 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 a fost modificat.

Intimata-reclamantă a dovedit existența polițelor de asigurare aferente bunurilor aduse în garanție (imobilul și utilajele achiziționate de B. S.R.L.), respectiv:

- polița de asigurare nr. x/22.02.2013, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 3.050.000 RON clădirile aparținând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanțatorul A. S.A.;

- polița nr. x/25.10.2010, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 135.000 Euro mijloacele fixe aparținând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanțatorul A. S.A.;

Ulterior formulării cererii de plată nr. x/02.10.2014 de către intimata-reclamantă și anterior respingerii acesteia de către apelantul-pârât, prin notificarea nr. x/28.06.2016, au fost încheiate:

- polița nr. x/12.11.2015, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 381.221 RON mijloacele fixe aparținând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanțatorul A. S.A.;

- polița nr. x/12.11.2015, emisă de H. S.A., prin care au fost asigurate în limita a 112.778 RON mijloacele fixe aparținând B. S.R.L. ce au ca beneficiar finanțatorul A. S.A.;

Contrar susținerilor apelantului-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, în cuprinsul polițelor nr. x/25.10.2010, nr. x/12.11.2015 și nr. x/12.11.2015 este indicat faptul că sunt asigurate:

- clădirile aparținând B. S.R.L.;

- mijloacele fixe aparținând B. S.R.L.;

- din moment ce este vorba de toate mijloacele fixe, raportat și la definiția dată mijloacelor fixe, prin art. 28 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, este evident faptul că sunt incluse și terenurile/utilajele achiziționate de B. S.R.L.

Totodată, s-a făcut dovada înscrierii la AEGRM:

- a bunului "cântar auto achiziționat de la C.", admis în garanție conform contractului de ipotecă mobiliară asupra echipamentelor din data de 12 august 2013;

- a cesiunii poliței de asigurare emise de H. S.A., prin care a fost asigurat imobilul aparținând B. S.R.L.;

- a cesiunii poliței nr. x/25.10.2010 emise de H. S.A., prin care au fost asigurate mijloacele fixe aparținând B. S.R.L.;

Pentru aceste motive, în baza art. 480 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul incident formulat de apelantul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN împotriva sentinței civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

La data de 9 septembrie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București, spre o nouă judecată, a apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 253/21.02.2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, conform art. 497 din C. proc. civ.

Decizia recurată a fost criticată de recurenta-reclamantă sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța de apel a încălcat principiul opozabilității actului juridic civil și dispozițiile legale privitoare la clauzele extrinseci.

Astfel, s-a arătat că principiul opozabilității actului juridic civil a fost consacrat expres în art. 1281 din C. civ. (2009), însă acesta era și în contextul C. civ. de la 1864 unul dintre principiile fundamentale ale actului juridic civil.

Recurenta-reclamantă consideră că încălcarea acestui principiu reprezintă, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., o aplicare greșită a legii, în sens larg, care poate constitui motiv de casare.

În speță, Curtea de Apel București a apreciat că modificarea garanțiilor operată între beneficiarul B. S.R.L. și finanțator, prin actul adițional nr. x din 8 aprilie 2013 la contractul de credit, nu poate fi opusă fondului.

Cu toate acestea, actul adițional respectiv este opozabil pârâtului în temeiul principiului enunțat anterior, cu atât mai mult în contextul în care clauzele sale privitoare la garanțiile constând în bilete la ordin sunt incluse în contractul dintre fond și A. S.A. prin trimiterea făcută în art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru, astfel cum aceasta a fost modificată prin actul adițional nr. 9:

"în cazul în care în contractul de credit se prevede obligația beneficiarului de a emite în favoarea băncii bilete la ordin, avalizate sau nu, se vor transmite și copii certificate ale biletelor la ordin".

Per a contrario, în cazul în care contractul de credit nu prevede anumite bilete la ordin în capitolul garanțiilor, nu există obligația băncii de a transmite copii certificate ale acestora.

Așadar, relevantă pentru stabilirea obligației A. S.A. de a transmite fondului bilete la ordin este prevederea acestora în contractul de credit: cât timp biletul la ordin avalizat de dl. D., prevăzut la pct. 5 din notificarea inițială, nu mai era prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adițional nr. x, atunci nu exista o obligație a reclamantei de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

În acest sens, prevederile art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru nu numai că fac clauzele din contractul de credit privitoare la garanții constând în bilete la ordin opozabile în sens larg Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN, ci le fac obligatorii pentru fond, prin derogare de la art. 5.9 alin. (2) și art. 6.5 din Convenția cadru.

Prin urmare, dispozițiile actului adițional nr. x și cele ale actului adițional nr. x la contractul de credit din care reiese că nu există obligația lui D. de a emite vreun bilet la ordin reprezintă ceea ce în doctrina anterioară C. civ. (2009) erau desemnate prin termenul de clauze "externe" ori "extrinseci" contractului.

Părțile erau ținute de aceste clauze dacă "documentul contractual principal conține o clauză de trimitere la aceste condiții, care sunt astfel reputate ca acceptate și, pe de altă parte, acceptantul a avut posibilitatea materială de a le consulta și studia înainte de a-și declara acceptarea".

Această optică a fost transpusă în art. 1201 din C. civ. (2009), care stabilește expres că părțile sunt ținute de clauzele externe.

În cauză, condițiile enunțate în doctrina aferentă C. civ. de la 1864 privind opozabilitatea clauzelor externe din contractul de credit referitoare la bilete la ordin ca garanții ale creditului sunt îndeplinite, respectiv:

i) există o clauză prevăzută în Convenția cadru care trimite la acestea - art. 7.2 lit. e);

ii) pârâtul a avut posibilitatea materială de a le consulta și studia înainte de a-și declara acceptarea, deoarece actele adiționale la contractul de credit au fost comunicate fondului după încheierea lor;

Pe cale de consecință, instanța de apel trebuia să respecte principiul opozabilității clauzelor externe și să constate că obligația reclamantei de a transmite fondului un bilet la ordin avalizat de dl. D. încetase de la data încheierii actului adițional nr. x la contractul de credit, prin raportare la art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru.

Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN nu este îndrituit să ignore conținutul contractului de credit și nici modificările operate la acesta prin acte adiționale, în special în privința garanțiilor.

Tocmai din acest motiv, contractul de credit și actele adiționale la acesta sunt printre documentele care sunt transmise pârâtului odată cu cererea de plată, conform art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru. În acest fel, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN are posibilitatea de a verifica dacă i s-au transmis toate înscrisurile privitoare la garanțiile prevăzute în contractul de credit.

În drept, recursul recurentei-reclamante A. S.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin care a invocat nulitatea cererii de recus raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.. În situația în care instanța de recurs va respinge excepția invocată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca temeinică și legală.

Totodată, pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a formulat recurs incident împotriva deciziei nr. 705/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei recurate cu privire la respingerea ca nefondată a cererii de apel incident, prin care s-a solicitat constatarea culpei contractuale a băncii în executarea cerințelor art. 7.2 lit. d) din Convenția cadru, urmând ca instanța de recurs să dispună trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, spre o nouă judecată, a cererii de apel incident, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei nr. 705/15.04.2021. De asemenea, recurentul-pârât a solicitat obligarea intimatei-reclamante A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia recurată a fost criticată de recurentul-pârât sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Instanța de apel a pronunțat hotărârea de respingere ca nefondată a cererii de apel incident, cu nesocotirea prevederilor legale cuprinse în art. 969, art. 970, art. 977-979, art. 982, art. 1073-1082 și art. 1537 din C. civ. de la 1864.

Cu alte cuvinte, nesocotirea dispozițiilor legale anterior menționate, în dezlegarea dată de către instanța de apel cu privire la îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau intimatei-reclamante constituie o aplicare greșită a normelor de drept material, astfel că este incident motivul de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a relevat faptul că potrivit art. 7.2 lit. d) din Convenția cadru, "cererea de plată va fi însoțită de următoarele documente: d) copii certificate ale contractului de credit/contractului angajament pentru emiterea scrisorii de garanție bancară/contractului cadru, însoțite de toate actele adiționale încheiate la acestea și ale contractelor de garanție accesorii".

La pct. 6 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 reclamanta a comunicat:

"garanții prezente și acceptate de finanțator, altele decât cea a Fondului (...) Asigurarea bunurilor aduse în garanție la o societate de asigurare agreată de către bancă, cu cesionarea poliței în favoarea UCRT cu înregistrare la AEGRM - LVRO%".

Instanța a reținut că "din moment ce este vorba de mijloace fixe (...) este evident faptul că sunt incluse și terenurile/utilajele achiziționate de B. S.R.L.".

Recurentul-pârât consideră că această susținere este nemotivată în fapt și în drept și, totodată, eronată, ceea ce afectează corectitudinea concluziilor la care a ajuns instanța cu privire la modul în care au fost executate de către intimata-reclamantă obligațiile de transmitere a polițelor de asigurare a echipamentelor și a bunurilor imobile aduse în garanție, valabile pe toată perioada de derulare a creditului.

Astfel, instanța a reținut că lipsa individualizării bunurilor atât în polițele de asigurare, cât și în cuprinsul înscrierilor efectuate la AEGRM, nu este de natură a reprezenta o încălcare a prevederilor art. 7.2 lit. d) din Convenție.

Concluzia instanței este greșită și a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, bazată pe necercetarea efectivă în fond a cauzei.

Din probatoriul depus la dosarul cauzei, probatoriu care a stat la baza fundamentării convingerii instanței, nu rezultă că a fost îndeplinită obligația prevăzută în sarcina băncii la art. 7.2 lit. d) din Convenție.

În acest sens, recurentul-pârât a susținut faptul că în polițele transmise, respectiv polița nr. x/12.11.2015, polița nr. x/12.11.2015 și polița nr. x/25.10.2010, emise de H. S.A., nu pot fi identificate bunurile asigurate și nici dacă acestea constituie garanții la contractul de credit nr. x/2010 din 21 iulie 2010.

Recurentul-pârât apreciază că nu se înțelege rațiunea instanței care a concluzionat în sensul că aceste documente ar putea face dovada îndeplinirii obligației prevăzute la art. 7.2 lit. d), având în vedere că aceasta contravine regulilor cuprinse în art. 969 și art. 1073- 1082 din C. civ. de la 1864.

De asemenea, recurentul-pârât a arătat că din înscrierile în AEGRM nu rezultă efectuarea înscrierii care are ca obiect cântarul auto achiziționat de la C. S.R.L., nefiind niciun element care să conducă la concluzia că publicitatea mobiliară a fost efectuată pentru bunurile ce fac obiectul garantării contractului de credit nr. x/2010 din 21.07.2010.

Pentru aceste argumente, autorul căii de atac a solicitat instanței de recurs să rețină că polițele de asigurare a echipamentelor și a bunurilor imobile aduse în garanție valabile pe toată perioada de derulare a creditului și dovezile efectuării publicității mobiliare la AEGRM sunt documente obligatorii de remis Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN la momentul solicitării de plată a garanției.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În calea de atac a recursului, ambele părți au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea ori cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Din această perspectivă, Înalta Curte va examina doar observațiile recurenților care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu și cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor și de stabilire a situației de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conținutul art. 488 din C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Aceasta, deoarece sistemul de drept național nu cunoaște decât dublul grad de jurisdicție (fond și apel), iar căile extraordinare de atac pot fi exercitate doar în condițiile prevăzute de lege, nu însă și pentru ca părțile să supună instanțelor de control judiciar orice nemulțumire asupra hotărârii anterioare.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a acesteia.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii, iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

În fine, aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanță. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Critica formulată de recurenta-reclamantă A. S.A. vizează faptul că instanța de apel a încălcat principiul opozabilității actului juridic civil și dispozițiile legale privitoare la clauzele extrinseci, ceea ce reprezintă, în opinia sa, o aplicare greșită a legii, în sens larg.

Astfel, s-a arătat că hotărârea Curții de Apel București este nelegală, întrucât aceasta a reținut că modificarea garanțiilor operată între beneficiarul B. S.R.L. și finanțator, prin actul adițional nr. x din 8 aprilie 2013 la contractul de credit, nu poate fi opusă Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN.

Recurenta-reclamantă consideră că respectivul actul adițional este opozabil pârâtului în temeiul principiului opozabilității actului juridic civil, cu atât mai mult în contextul în care clauzele sale privitoare la garanțiile constând în bilete la ordin sunt incluse în contractul încheiat între fond și A. S.A. prin trimiterea făcută în art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru, astfel cum aceasta a fost modificată prin actul adițional nr. 9.

În alți termeni, recurenta-reclamantă a susținut faptul că atâta timp cât biletul la ordin avalizat de dl. D., indicat la pct. 5 din notificarea inițială, nu mai era prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adițional nr. x, nu exista nici obligația sa de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

Critica este nefondată.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut, în mod judicios, că reclamanta A. S.A. nu este îndreptățită să obțină plata garanției, deoarece nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 7.2 din convenția cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, coroborat cu pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, respectiv nu a transmis un bilet la ordin avalizat de dl. D..

Obligația de plată a garanției își are cauza juridică în obligația corelativă a băncii de a executa prestațiile la care s-a obligat.

Instanța de apel a analizat, în mod corect, prevederile convenției-cadru plafon de garantare nr. 81/29.08.2008 și a dat eficiență juridică acestora în conformitate cu voința internă a părților, dat fiind faptul că, potrivit dispozițiilor art. 969 din C. civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Astfel, se reține că art. 2.1 din convenția cadru, modificată prin actele adiționale ulterioare, prevede că garantarea de către fond a obligațiilor de rambursare a finanțărilor acordate de bancă se face în limita unui plafon de garantare și în termenii notificărilor de includere în plafonul de garantare confirmate de fond.

Din interpretarea acestei clauze contractuale rezultă că Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN acordă garanția în termenii notificării de includere în plafonul de garantare pe care o confirmă.

La art. 7.2 din convenția cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008, astfel cum a fost modificată prin actele adiționale, au fost indicate documentele care trebuie să însoțească cererea de plată.

În cuprinsul notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010, emisă de reclamantă pentru includerea în plafonul de garantare a garanției individuale pentru contractul de credit nr. x/21.07.2010, încheiat cu beneficiarul B. S.R.L., s-a indicat la pct. 7 - Garanții:

- la subpunctul 4 - bilet la ordin emis în alb de societate stipulat "fără protest" și avalizat de D. - asociat unic și administrator - LVR 0%

- la subpunctul 5 - bilet la ordin emis de împrumutat în favoarea băncii, fără protest, avalizat de asociatul unic D., de valoare egală cu garanția acordată de FNGCIMM, cu scadența la vedere, al cărui termen de prezentare la plată va fi prelungit convențional la o durată egală cu durata finanțării plus încă trei ani în baza contractului de credit, în caz de executare, acest bilet la ordin va fi girat fără drept de regres de către bancă în favoarea Fondului - LVR 0%

Prin modificarea nr. 1/30.01.2013 a notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010 s-a schimbat doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4, în sensul că s-a înlocuit biletul la ordin emis în alb de beneficiar și avalizat de asociatul unic al acestuia D. cu două bilete la ordin emise în alb de beneficiar și avalizate de noii asociați ai acestuia E. și F., precum și cu garanțiile personale emise de E. și F., indicându-se expres faptul că rămân nemodificate celelalte prevederi ale notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Așadar, instanța de apel a reținut, în mod corect, că nu a fost modificat conținutul pct. 7 - Garanții - subpunctul 5, ci doar pct. 7 - Garanții - subpunctul 4.

Prin confirmarea emisă la data de 6 martie 2013 de către Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. - IFN a fost confirmată modificarea notificării de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Nu se poate considera că prin actul adițional nr. x/08.04.2013 la contractul de credit nr. x/21.07.2010 s-a convenit o altă structură a garanțiilor care să nu includă biletul la ordin avalizat de dl. D. stipulat la pct. 7 - Garanții - subpunctul 5 din notificarea de includere în plafonul de garantare nr. x/13.07.2010.

Față de cele anterior expuse, este lipsită de temei critica recurentei-reclamante A. S.A., potrivit căreia biletul la ordin avalizat de dl. D., indicat la pct. 5 din notificarea inițială, nu ar mai fi prevăzut în contractul de credit, ca urmare a modificării acestuia prin actul adițional nr. x și, pe cale de consecință, nu ar mai exista obligația băncii de a transmite acest bilet la ordin alături de cererea de plată.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este legală, întrucât obligația reclamantei de a transmite fondului un bilet la ordin avalizat de dl. D. nu a încetat la data încheierii actului adițional nr. x la contractul de credit, raportat la art. 7.2 lit. e) din Convenția cadru, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. x la convenția cadru-plafon de garantare nr. 81/29.08.2008.

De asemenea, nu se poate susține faptul că pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru

§ Cauze similare