În cazul Beneficio Cappella Paolini c. San Marino, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta secțiune a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Biersan Jungwiert V. Butkevich, judecătorii Ugrekhelidze, Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și din domnul Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 3 aprilie 2007, a adoptat hotărârea pe care aceasta a adoptat-o la această dată, La originea cauzei se află o cerere (n 40876/98) adresată împotriva Republicii San Marino, inclusiv Beneficio Cappella Paolini, o instituție ecleziastică San Marinoeză ( 25 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (precum și Convenia din 13 iulie 2004). Prin hotărârea din 13 iulie 2004, Curtea a statuat că procedura în litigiu a durat (de la 22 martie 1989, data intrării în vigoare a Conveniei cu privire la San Marino) aproximativ nouă. ani și nouă luni pentru patru niveluri de jurisdicție. Această perioadă nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil prevăzută la art. 6 alineatul (1), Curtea a concluzionat că această dispoziție este încălcată. În ceea ce privește echitatea procedurii, Curtea a constatat că recurenta a avut acces la instanțele civile și administrative, dar că niciuna dintre acestea nu a răspuns la întrebarea dacă avea dreptul sau nu la restituirea terenurilor expropriate și nefolosite. Această situație analizând o negare a justiției, Curtea a ajuns la concluzia că art. 6 alineatul (1) nu era respectat în această privință. În ceea ce privește dreptul de proprietate al recurentei, Curtea nu a considerat justificată menținerea deciziei de nerestituire a bunurilor, având în vedere, pe de o parte, rezultatele contradictorii ale celor două seturi de proceduri inițiate de recurentă și, pe de altă parte, faptul că terenurile în litigiu nu fuseseră încă alocate realizării unor lucrări de interes public. Considerând că echilibrul corect dintre cerințele de interes general și imperativele de salvgardare a drepturilor individuale a fost încălcat, Curtea a concluzionat că art. 1 din Protocolul nr a încălcat, în sfârșit, art. 1, Curtea a alocat recurentei 3 000 EUR (EUR) pentru daune morale legate de încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil și 6 000 În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamanta solicita, de asemenea, restituirea părții de teren expropriată și nefolosită, fiind pregătită să restituie statului 75 776, 08 EUR corespunzătoare valorii terenului menționat calculat de un expert și de a renunța la suma pe care Curtea ar acorda-o pentru daune morale. În lipsa restituirii, reclamanta solicita plata a 2 635 523,92 EUR corespunzătoare valorii de piață a bunurilor neutilizate. De asemenea, aceasta solicita rambursarea a 2 400 EUR care corespunde costului expertizei private necesare pentru determinarea sumelor solicitate pentru daune materiale, precum și 2 427,35 EUR, care urmează să fie reevaluate, plătite în fața autorităților judiciare naționale pentru a remedia încălcarea articolului 1 din Protocolul nr Beneficio Cappella Paolini c. San Marino, nr 40776/98, § 24, 25, 28, 29, 33, 34 și 38, CEDO 2004 VIII (extracturi)). În ceea ce privește cererea de restitutio in integrum sau de plată a unei sume pentru prejudicii materiale, precum și a cheltuielilor aferente, problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamanta să îi prezinte în scris, în termen de șase luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge ( la 28 noiembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului și a recurentei: (...) referindu-se la punctul 5 din dispozitivul hotărârii din 13 iulie 2004, subsemnatele indică faptul că, prin actul notariat din 24 octombrie 2006 (...), autoritățile Republicii San Marino și Beneficio Cappella Paolini au formalizat regulamentul amiabil la care au ajuns în conformitate cu termenii următori: retrocesiunea cu titlu gratuit la Cappella Paolini a terenurilor situate în Fiorina și înregistrate la cadastru, paginile 23, n 190 și 811, pagina 22, n 1042 pentru o suprafață totală de 14 480 de metri pătrați (în esență, restituirea totală a terenurilor (...) expropriete și utilizate vreodată, cu excepția celor care au făcut obiectul acordului semnat la 10 noiembrie 2004 între Republica San Marino, pe de o parte, S.U.M.S. și F.C.l.F. pe de altă parte) cesiunea cu titlu gratuit către Cappella Paolini a terenurilor din Cà Gozi înregistrate în Cadastre, pagina 22, nr 1072 (în loc de restituirea terenurilor expropriate și utilizate vreodată și care au făcut obiectul acordului semnat la 10 noiembrie 2004 între Republica San Marino, pe de o parte, S.U.M.S. și fundația F.C.L.F. pe de altă parte) În ceea ce privește art. 41 din Convenție, părțile declară soluționată orice problemă patrimonială între ele.... Curtea ia act de acest acord. Ea ia act de obiectivul său de a pune capăt litigiului. Având în vedere termenii adoptați, constată că acordul are un caracter echitabil în sensul articolului 75 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Curții și se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine] În consecință, Comisia consideră că este oportun să elimine cazul rolului în temeiul acestei dispoziții. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cazul de rol. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 3 mai 2007, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
BENEFICIO CAPPELLA PAOLINI c. SAINT-MARIN
(Requête n
o
40786/98)
ARRÊT
(
satisfaction équitable et radiation
)
3 mai 2007
03/08/2007
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Beneficio Cappella Paolini c. Saint-Marin,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (ancienne deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
A.B.
Baka
,
C.
Bîrsan
,
K.
Jungwiert
,
juges,
L.
Ferrari Bravo,
juge
ad hoc,
et de M
me
S.
Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 3 avril 2007,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
40786/98) dirigée contre la République de Saint-Marin et dont Beneficio Cappella Paolini, une institution ecclésiastique saint-marinaise («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 19
mars 1998 en vertu de l'ancien article
25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Par un arrêt du 13 juillet 2004 («
l'arrêt au principal
»), la Cour a jugé que la procédure litigieuse avait duré (à partir du 22 mars
1989, date d'entrée en vigueur de la Convention à l'égard de Saint-Marin) environ neuf
ans et neuf mois pour quatre niveaux de juridiction. Cette durée ne répondant pas à l'exigence de délai raisonnable de l'article 6 § 1, la Cour a conclu à la violation de cette disposition.
Quant à l'équité de la procédure, la Cour a relevé que la requérante avait eu accès aux juridictions civiles et administratives mais qu'aucune n'avait répondu à la question de savoir si elle avait droit ou non à la restitution des terrains expropriés et non utilisés. Cette situation s'analysant en un déni de justice, la Cour a conclu à la violation de l'article 6 § 1 sur ce point.
En ce qui concerne le droit de propriété de la requérante, la Cour n'a pas considéré justifié le maintien de la décision de non-restitution des biens, eu égard, d'une part, aux résultats contradictoires des deux séries de procédures engagées par la requérante et, d'autre part, au fait que les terrains litigieux n'avaient toujours pas été affectés à la réalisation d'ouvrages d'intérêt public. Estimant que le juste équilibre entre les exigences de l'intérêt général et les impératifs de la sauvegarde des droits individuels avait été rompu, la Cour a conclu à la violation de l'article 1 du Protocole n
o
1.
Enfin, la Cour a alloué à la requérante 3
000 euros (EUR) pour dommage moral relatif à la violation du droit à un procès dans un délai raisonnable et 6
000
EUR pour les frais et dépens exposés devant la Commission puis la Cour.
En vertu de l'article 41 de la Convention, la requérante réclamait aussi la restitution de la partie du terrain expropriée et non utilisée, en étant prête à restituer à l'Etat 75
776, 08 EUR correspondant à la valeur dudit terrain calculée par un expert, et à renoncer à la somme que la Cour accorderait pour dommage moral. A défaut de restitution, la requérante demandait le versement de 2
635
523,92 EUR correspondant à la valeur marchande des biens non utilisés. Elle sollicitait également le remboursement de 2
400
EUR correspondant au coût de l'expertise privée nécessaire pour déterminer les sommes demandées pour dommage matériel, ainsi que 2
427,35 EUR, à réévaluer, déboursés devant les autorités judiciaires nationales pour remédier à la violation de l'article 1 du Protocole n
o
1
(
Beneficio
Cappella Paolini c. Saint-Marin
, n
o
40786/98, §§
24, 25, 28, 29, 33, 34 et 38, CEDH 2004
‑
VIII (extraits)).
3.
En ce qui concerne la demande de
restitutio in integrum
ou de versement d'une somme pour préjudice matériel, ainsi que des frais s'y rapportant, la question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l'a réservée et a invité le Gouvernement et la requérante à lui soumettre par écrit, dans les six mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (
ibidem
, § 38, et point 5 c) du dispositif).
4.
Le 28 novembre 2006, la Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement et de la requérante
:
«
(...) se référant au point 5 du dispositif de l'arrêt du 13 juillet 2004, les soussignés indiquent que par acte notarié du 24 octobre 2006 (...), les autorités de la République de Saint-Marin et Beneficio Cappella Paolini ont formalisé le règlement amiable
auquel ils sont parvenus selon les termes suivants
:
a)
rétrocession à titre gratuit à Cappella Paolini des terrains sis à Fiorina et enregistrés au cadastre, feuillet 23, n
os
190 et 811, feuillet 22, n
o
1042 pour une surface totale de 14
480 mètres carrés (en substance la restitution totale des terrains (...) expropriés et jamais utilisés, exception faite de ceux qui ont fait l'objet de l'accord signé le 10 novembre 2004 entre la République de Saint-Marin d'une part, la société S.U.M.S. et la fondation F.C.l.F. d'autre part)
;
b)
cession à titre gratuit à Cappella Paolini des terrains sis à Cà Gozi enregistrés au cadastre, feuillet 22, n
o
1072 (au lieu de la restitution des terrains expropriés et jamais utilisés et qui ont fait l'objet de l'accord signé le 10 novembre 2004 entre la République de Saint-Marin d'une part, la société S.U.M.S. et la fondation F.C.l.F. d'autre part)
;
Quant à l'article 41 de la Convention, les parties déclarent résolue toute question patrimoniale entre elles.
(...). »
5.
La Cour prend acte de cet accord. Elle note qu'il a pour objectif de mettre fin au litige. Compte tenu des termes adoptés, elle constate que l'accord revêt un caractère équitable au sens de l'article 75 § 4 du règlement de la Cour et s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1
in fine
de la Convention et 62 § 3 du règlement). En conséquence, elle estime approprié de rayer l'affaire du rôle en vertu de cette disposition.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
Décide
de rayer l'affaire du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 mai 2007 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président