ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025
Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 584/2023 din 5 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Compania de Apă Olt S.A.; a fost casată în parte decizia atacată în ceea ce privește soluția privind accesoriile la debitul principal. S-au menținut în rest dispozițiile deciziei recurate.
La 24 iunie 2025, invocând în drept dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub număr de dosar x/2025
Examinând contestația în anulare, sub aspect formal, din perspectiva excepției tardivității invocate din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări care ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ.:
"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care hotărârea a rămas definitivă".
În considerarea acestui text de lege, contestația în anulare se impune a fi formulată în termenul de 15 zile, ce curge de la momentul obiectiv al comunicării hotărârii atacate. Acest moment trebuie să nu se plaseze dincolo de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Prin urmare, indiferent cât timp ar trece de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data comunicării acesteia, limita maximă de timp în care poate fi formulată contestația în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
În cauza pendinte, decizia nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, ce face obiect al contestației în anulare, a rămas definitivă de la data pronunțării sale, respectiv de la 20 iunie 2024.
Prin urmare, termenul în care putea fi introdusă, cel mai târziu, contestația în anulare s-a împlinit la 20 iunie 2025, dată calculată în raport cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora:
"când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni".
Înalta Curte, verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată că A. a depus contestația în anulare la 24 iunie 2025, prin poștă (potrivit vizei aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care aceasta a fost expediată la instanță, aflată la fila x), calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 30 iunie 2025.
Potrivit dispozițiilor art. 185 C. proc. civ.:
"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură efectuat peste termen, este lovit de nulitate".
Întrucât, în speță, contestația în anulare a fost formulată de contestatorul A. cu nerespectarea termenului defipt de prevederile art. 506 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită excepția tardivității, invocată din oficiu, și să respingă ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1435 din 20 iunie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.