ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1250/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă la 14 aprilie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L. și Compania de apă Oltenia a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 288.000 RON reprezentând prejudiciul efectiv creat reclamantei prin săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâtul B., în calitate de prepus al comitenților C. S.R.L. și Compania de Apa Oltenia, la contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și dobânda legală aferenta capătului principal de cerere, calculat potrivit O.G. nr. 13/2011, de la data săvârșirii faptei ilicite și până la momentul achitării efective a debitului principal, cu titlu de beneficiu nerealizat, la daune morale în cuantum de 10.000 de euro în echivalent RON la data plății și cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381, art. 1382, art. 1385, art. 1386, art. 1516 și art. 1531 C. civ.

La data de 13 iunie 2016, reclamanta A. a formulat cerere de modificare a acțiunii principale, solicitând astfel modificarea cadrului procesual, în sensul că a înțeles să se judece în contradictoriu și cu pârâții UAT- Municipiul Calafat - prin Primar și D. S.A., iar aceasta în contextul în care a renunțat la judecată față de pârâta inițial menționată în cuprinsul acțiunii, și anume față de S.C. C. S.R.L..

La data de 3 noiembrie 2016 a fost depusă o cerere de modificare a acțiunii principale din partea reclamantei A., prin care a solicitat modificarea cadrului procesual cu privire la părțile cu care înțelege să se judece în contradictoriu, în sensul conceptării în cauză în calitate de pârâți a numiților E. și F. S.R.L. și o precizare a acțiunii prin care a solicitat obligarea în solidar a acestora, împreună cu ceilalți pârâți, la acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar și D. S.A..

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L..

A fost admisă în parte acțiunea modificată și precizată formulată de reclamanta A..

Au fost obligați, în solidar, pârâții B., E., COMPANIA DE APĂ OLTENIA și F. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 425.880 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, a sumei de 52 RON lunar reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și a dobânzii legale calculate la aceste sume, începând cu 14.02.2016 și până la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă acțiunea formulată împotriva UAT Calafat și D. S.A. și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii împotriva C. S.R.L..

Au fost respinse cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecata formulate de D. S.A. și de către reclamanta.

Prin sentința nr. 3/2017 din 14 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 422/2017, formulată de reclamanta A., în sensul că a fost admisă în parte cererea având ca obiect daune morale și au fost obligați pârâții E., Compania de Apă Oltenia și S.C. F. S.R.L., în solidar, la plata sumei de 4000 euro, reprezentând daune morale.

Reclamanta A. și pârâții Compania de Apă Oltenia S.A., E., S.C. F. S.R.L. au declarat apel împotriva sentinței nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Pârâtele Compania de Apă Oltenia S.A. și S.C. F. S.R.L. au declarat apel și împotriva sentinței nr. 3/2017 din 14 noiembrie 2017, pronunțată în același dosar.

Prin decizia nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, s-au decis următoarele:

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Respinge apelul formulat de pârâtul E. împotriva sentinței nr. 422/2017 din 10 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Respinge apelurile formulate de S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. Craiova împotriva sentinței nr. 422/10.07.2017 și a sentinței nr. 3/14.11.2017, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Admite apelul formulat de pârâta F. S.R.L. împotriva sentinței nr. 422/10.07.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea modificată și precizată.

Obligă în solidar pârâții B., E., F. S.R.L. și S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. să plătească reclamantei suma de 282.180 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat și la dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data plății efective a despăgubirilor precum și la suma de 43.900 RON reprezentând contravaloare lipsă de folosință de la data producerii prejudiciului - 14.02.2016 - și până la data pronunțării prezentei decizii.

Respinge apelul formulat de pârâta F. S.R.L. împotriva sentinței nr. 3/14.11.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Menține restul dispozițiilor sentinței și obligă apelanta-reclamantă la 6.432 RON cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă F. S.R.L..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Compania de Apă Oltenia S.A. și S.C. F. S.R.L..

Motivele de casare privind recursul declarat de pârâta S.C. Compania de Apa Oltenia SA

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 C. proc. civ., recurenta Compania de Apă Oltenia S.A. a solicitat admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Compania de Apa Oltenia S.A. și, în consecință respingerea acțiunii formulate de reclamanta A., ca netemeinică și nelegală.

În acest sens, recurenta susține excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru motivul că proprietarul rețelei de alimentare cu apă și de canalizare este, potrivit Legii nr. 213/1998, Consiliul Local al Municipiului Craiova, Compania de Apa Oltenia fiind numai administratorul rețelelor de alimentare cu apa și de canalizare.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească și să dispună de bunurile aparținând domeniului public în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Prin Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare, art. 20 alin. (1), se stabilește că "pentru funcționarea serviciului, autoritățile administrației publice locale transfera, unuia sau mai multor operatori, toate sarcinile și responsabilitățile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, cât și administrarea si exploatarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare aferente acestuia, pe baza unui contract, denumit in continuare contract de delegare a gestiunii".

Astfel, la data producerii incidentului, societatea predase amplasamentul și rețelele respective către societatea C. S.R.L., sens în care solicită admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. Compania de Apa Oltenia S.A..

Pentru aceleași motive invocate și ținând cont de faptul că obligația acordării de despăgubiri, în cazul în care prejudicial este dovedit, aparține celui care l-a provocat și răspunde legal de amplasament, adică de șantier și nu de societatea recurentă.

În raport cu dispozițiile art. 480 C. civ., recurenta susține că limitele materiale ale dreptului de proprietate delimitează exercitarea acestuia în funcție de corporalitatea bunului, obiect al dreptului de proprietate privată, iar în cauza de față, prin voința legiuitorului, s-a restrâns exercitarea dreptului de proprietate la o anumită parte a bunului ce formează obiectul acestui drept, ceea ce echivalează cu suspendarea prerogativelor folosinței în relațiile cu acest bun. Ca urmare, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren menționate este limitată legal prin instituirea dreptului de servitute în favoarea operatorilor serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, pentru exploatarea și realizarea unor lucrări de utilitate publică.

Ca urmare a celor precizate, recurenta apreciază că, întrucât rețeaua nu se mai afla în administrarea societății, ci a societății C. S.R.L. rezultă că reclamanta A. nu este îndreptățit la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului sau la despăgubiri pentru prejudiciu, atât timp cât la momentul producerii avariei la rețea era predată către S.C. C. S.R.L..

Motivele de casare privind recursul declarat de pârâta S.C. F. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 488 C. proc. civ., recurenta a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării; iar în subsidiar admiterea recursului, casarea în parte a hotărâri recurate și respingerea acțiunii formulate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Ca o critică de nelegalitate în ceea ce privește soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 422/10 iulie 2017 a Tribunalului Dolj, recurenta arată următoarele:

În cuprinsul motivelor de apel, o primă critică adusă sentinței apelate a fost aceea că în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa, invocată prin întâmpinare, întrucât această excepție nu a fost pusă niciodată în discuția părților, instanța pronunțându-se în sensul respingerii abia în cuprinsul hotărârii fără ca în prealabil să o pună în discuția părților, încălcându-se astfel norme legale imperative (art. 13, art. 14 art. 237, art. 248, art. 390 C. proc. civ.) ce atrag nulitatea hotărârii pronunțate în astfel de condiții, inclusiv dreptul la apărare.

Excepțiile invocate de părți cu privire la lipsa calității procesuale pasive (mai puțin a recurentei) au fost puse în discuția părților în ședința din 26 iulie 2017, conform încheierii de ședință.

Mai susține recurenta, că soluția instanței de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive este greșită și din următoarele considerente:

Pe de-o parte, în mod greșit instanța (atât instanța de fond cât și cea de apel care validează raționamentul instanței de fond) interpretează dispozițiile art. 1372 alin. (2) și (3) și ale art. 1377 C. civ. raportat și la contractul de prestări servicii nr. x/04.01.2016 încheiat între părți respectiv S.C. C. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. și la contextul factual dedus judecății.

Or, este de netăgăduit faptul că raportat la momentul producerii faptei cauzatoare de prejudicii pârâtul E. se afla în mod direct sub supravegherea, direcția și controlul C. S.R.L., și nu sub direcția și controlul recurentei.

Astfel în condițiile în care reprezentanții C. S.R.L. în baza proiectelor întocmite i-au solicitat pârâtului E. să sape în locul indicat de aceștia (nici pârâtul E. și nici recurenta nu aveau acces sau atribuții în vederea verificării corectitudinii realizării proiectelor de către C. S.R.L. sau a situației din teren) acesta a executat întocmai dispoziția primită de la C. S.R.L. (nu a fost decizia recurentei sau a pârâtului E.) și săpând în locul indicat s-a produs avarierea conductei ce alimenta cu apă imobilul reclamantei.

Potrivit art. 5.3 din contractul părților s-a prevăzut că S.C. F. S.R.L. și-a asumat răspunderea pentru siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de execuție utilizate, însă o astfel de clauză nu are incidență în speța de față, întrucât fapta prejudiciabilă nu s-a produs ca urmare a nerespectării metodelor sau operațiunilor de siguranță de către recurentă sau pârâtul E., ci ca urmare a direcționării și indicării greșite de către reprezentanții S.C. C. S.R.L. a locului în care urmau să se facă săpăturile cu utilajul manevrat de pârâtul E..

Potrivit dispozițiilor contractuale mai sus enunțate, dar și dispozițiilor legale în materie și nu în ultimul rând practicii judiciare și doctrinei de specialitate, atât paza juridică cât și paza materială a utilajului închiriat aparțineau societății S.C. C. S.R.L., iar nu proprietarului utilajului, căci conform art. 1377 alin. (1) C. civ. are paza lucrului proprietarul ori cel care în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt exercită independent controlul si supravegherea asupra lucrului și servește de acesta în interes propriu.

În ceea ce privește calitatea de comitent, conform art. 1373 alin. (2) C. civ., este comitent cel care în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său sau al altuia. Ori în speță avea calitatea de comitent S.C. C. S.R.L. și nu recurenta.

Cu referire la lipsa calității procesual pasive a recurentei se arată că, potrivit extrasului din REVISAL depus în original la dosarul cauzei (a se observa poziția 175 unde figurează salariatul E.), acesta a avut calitatea de salariat al recurentei doar în perioada 30.07.2015-10.11.2015, or, fapta pretins ilicită a fost săvârșită la data de 8 februarie 2016 când pârâtul E. nu mai avea calitatea de salariat al recurentei.

Cum singurul temei juridic reținut de instanța de fond și de apel pentru atragerea răspunderii recurentei este pretinsa calitate de angajator a numitului E., iar cum înscrisul oficial depus în original la dosarul cauzei în faza apelului (extrasul REVISAL poziția 175) face dovada că la data săvârșirii faptei 8 februarie 2016 acesta nu mai avea calitatea de salariat al recurentei, contractul de muncă fiind încetat încă din data de 10 noiembrie 2015 este evident, pe lângă considerentele mai sus expuse, că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și din acest motiv, precum și faptul că soluția instanței este una greșită.

Nelegal, greșit și contradictoriu este și modul în care soluționează instanța de apel motivul prin care a fost invocată inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în contextul în care reclamanta a renunțat la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L..

S-a arătat prin motivele de apel că în mod curios, instanța de fond a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului în raport cu S.C. C. S.R.L. fără să observe că în speță în raport de natura acțiunii - răspundere civilă delictuală, dă naștere unui litisconsorțiu necesar pasiv obligatoriu și unitar, deoarece instanța trebuia să analizeze existența faptei ilicite și a vinovăției (neglijență, imprudență) iar aceasta nu poate analizate decât în situația în care cadru procesual este unul complet care să-l includă și pe pârâtul S.C. C. S.R.L..

Pe de altă parte, cercetarea judecătorească a pretinsei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate, a vinovăției și a prejudiciului nu se putea face în mod unitar și complet în absența S.C. C. SRL

Nici sub aspectul întrunirii cumulative a condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală în ceea ce o privește pe recurentă se constată că nu este îndeplinită în ceea ce ne privește condiția vinovăției, a faptei ilicite sau după caz existența raportului de cauzalitate dintre acestea, soluția instanței fiind una greșită în ceea ce pe recurentă cât și pe pârâtul E. raportat la dispozițiile de drept material art. 1357 și urm. C. civ., art. 1371, art. 1373, art. 1377 C. civ.

În ceea ce privește soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3/14 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj pronunțată în dosar x/2016 prin care a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 422/10.07.2017 se apreciază că și din acest punct de vedere soluția instanței de apel este una nelegală raportat la dispozițiile imperative ale art. 425 C. proc. civ.

De asemenea, chiar dacă daunele morale ar avea o existență certă și dovedită (ceea ce în speța de față nu se întâmplă) iar daunele morale suferite de către victimă nu pot fi cuantificate într-un mod precis, indemnizarea acordată pentru înlăturarea consecințelor nefaste trebuie să fie proporțională cu acestea. La aprecierea raportului de proporționalitate, instanța trebuia să aibă în vedere atât principiul echității, cât și evitarea unei îmbogățiri fără justă cauză a victimei, lucru pe care instanța de fond cât și cea de apel au omis să-l observe.

Or, în condițiile în care singurele prejudicii care le-a suferit reclamanta sunt de natura materială, iar instanța prin hotărâre a dispus asupra reparației acestor prejudicii, a aprecia că suferirea unor prejudicii materiale cum e cazul în speța dedusă judecății atrage din acest motiv și prejudicii morale fără a arăta în concret în ce constau acestea, ce impact au avut asupra reclamantei, ce probe a avut în vedere instanța când s-a pronunțat și modalitatea lor concretă de evaluare este evident că dezlegarea dată de instanță acestui capăt de cerere este greșită, iar în raport cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. hotărârea instanței de fond apare ca fiind nemotivată ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate în atare condiții.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate în raport cu dispozițiile art. 425 alin. (3) C. proc. civ. este reprezentat de împrejurarea că în dispozitivul hotărârii recurate nu este indicată instanța la care se depune calea de atac a recursului astfel cum impun dispozițiile legale.

Un ultim motiv de nelegalitate al hotărârii recurate îl reprezintă și împrejurarea că la termenul la care au fost soluționate apelurile - 22 mai 2019 - instanța nu a pus în discuția părților și nu a acordat cuvântul pe apelul declarat de apelanta Compania de Apa Oltenia S.A. CRAIOVA.

Prin întâmpinările depuse, la 30 octombrie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat în principal, anularea recursurilor declarate de pârâți, întrucât dezvoltarea acestora nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererilor de recurs și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 30 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 7 februarie 2020, părțile nedepunând punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 26 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. și S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimații-pârâți B., UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, D. S.A. și E. și a acordat termen la data de 2 iulie 2020, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. și S.C. F. S.R.L. sunt fondate și vor fi admise, pentru următoarele considerente:

Recursul recurentei-pârâte S.C. F. S.R.L. s-a întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., conținând critici explicite prin raportare la textele de lege pe care se fundamentează atât cererea de chemare în judecată modificată și precizată de către reclamantă, cât și sentința tribunalului și decizia instanței de apel, în lumina particularităților speței și a corectei aplicări și interpretări a normelor de drept procesual și material incidente în cauză.

Astfel, cu întâietate, Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile formulate sub aspectul unei incorecte dezlegări dată de prima instanță și ulterior de către instanța de apel cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L., excepție invocată în termen în fața tribunalului, asupra căreia nu s-a acordat cuvântul părților, și care a fost soluționată în mod nelegal prin sentința apelată, iar apoi prin decizia recurată.

Instanța de apel consideră, pe de o parte, că întâmpinarea depusă de către această pârâtă, sub semnătura reprezentantului societății, în fața primei instanțe, și conținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, nu trebuia avută în vedere deoarece nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, iar pe de altă parte, în mod contradictoriu, consfințește dezlegarea pe care tribunalul o dă totuși excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L. și pe care instanța a omis să o pună în discuția părților, astfel cum rezultă din încheierile de ședință din dosarul tribunalului.

Se mai observă că prima instanță a examinat întâmpinarea pârâtei, ca act procedural prin care societatea s-a apărat în fapt și în drept față de cererea de chemare în judecată, și că instanța de apel s-a referit la o pretinsă lipsă a calității de reprezentant al semnatarului întâmpinării, pentru a justifica motivul pentru care excepția din întâmpinare nu a fost pusă în discuția părților de către tribunal. Această mențiune din considerentele deciziei recurate contravine situației desprinsă din dosarul tribunalului, dosar în care nu s-a invocat și dezbătut excepția lipsei calității de reprezentant, așa încât instanța de apel a nesocotit prevederile art. 205, art. 231 și urm. și a art. 245-248 din C. proc. civ.

În continuare, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. F. S.R.L. a primit o greșită dezlegare din partea instanțelor de judecată, din perspectiva art. 1373 din C. civ.

Potrivit textului de lege enunțat, și care reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși: "comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate" (alin. (1).

Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altora (alin. (2).

În lumina acestor prevederi legale, se observă că reclamanta căreia îi revenea sarcina probei, în vederea justificării pretențiilor deduse judecății, l-a chemat inițial în judecată pe numitul B. despre care a susținut că se face responsabil de executarea lucrărilor în urma cărora s-a produs ruptura conductei, din satul Golenti, str. x, Municipiul Calafat. După administrarea de probe, inclusiv a unui raport de expertiză tehnică, în fața primei instanțe, reclamanta își modifică iar acțiunea precizată și se ia act de această modificare, fără ca tribunalul să examineze prevederile art. 204 din C. proc. civ., sens în care îl cheamă în judecată pe numitul E. care ar fi produs avarierea conductei de apă și care era angajat de S.C. C. S.R.L., executantul lucrărilor cunoscute drept "Extindere sisteme alimentare cu apă Golenti Basarabi".

Din Nota de constatare a defecțiunilor la rețeaua de apă, încheiată la 15 februarie 2016, reiese că actul constatator al avariei s-a întocmit în prezența reprezentantului antreprenorului, și-anume în prezența reprezentantului S.C. C. S.R.L., iar din celelalte probe administrate în dosar a rezultat că pârâtul E. a agățat cu miniexcavatorul ce realiza săpături pentru montarea unui cămin apometru, sub supravegherea S.C. C. S.R.L., căminul situat lângă conducta de apă DN 25 mm existentă, fiind smulsă din conectorul DN25 mm.

Intimata-reclamantă nu contestă calitatea de antreprenor a S.C. C. S.R.L. dar consideră că recurenta S.C. F. S.R.L. ar trebui să facă dovezi sub aspectul calității procesuale pasive a deserventului E., pe care intimata îl consideră angajatul recurentei.

Deși reclamantei îi revenea sarcina de a justifica, pe tot parcursul procesului, calitatea procesuală pasivă a celor pe care i-a chemat în judecată, cum reiese și din dispozițiile care reglementează judecata în fața primei instanțe, din actele dosarului s-a putut desprinde fără echivoc faptul că numitul E. executa lucrările de extindere sisteme alimentare cu apă Golenti, lucrări pentru care, la cererea S.C. C. S.R.L., Primăria Municipiului Calafat a emis permisul de spargere nr. 1 din 2016. De altfel, toate actele relevante de constatare a avariei s-au întocmit în prezența reprezentantului S.C. C. S.R.L. care a și întocmit ulterior o notă de avizare daună, în dosarul de daună x, pentru a fi despăgubit din cauza riscului produs, de către asigurătorul său D. S.A..

În atare situație apar ca fondate criticile recurentei S.C. F. S.R.L. sub aspectul greșitei dezlegări pe care o dă instanța de apel excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. F. S.R.L., excepție reiterată în motivele de apel și despre care s-a susținut că a fost nelegal soluționată de către prima instanță, prin raportare la textele de lege care consacră răspunderea comitenților pentru prepuși.

Sub aspectul criticilor vizând nesocotirea de către instanța de apel a prevederilor referitoare la litisconsorțiul procesual pasiv obligatoriu, precizat de către reclamantă în fața tribunalului, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune cercetarea lor în mod distinct, ele având un caracter subsidiar celor anterior analizate care conduc la admiterea recursului pârâtei.

În ceea ce privește recursul formulat de către pârâta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. Craiova împotriva deciziei instanței de apel, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. (în cuprinsul cererii de recurs neîntâlnindu-se critici din perspectiva art. 488 pct. 1 din C. proc. civ., text de lege indicat formal la sfârșitul recursului), prin care se susține că în mod nelegal a fost dezlegată excepția lipsei calității sale procesual pasive, invocată în termen în fața primei instanțe și reiterată cu ocazia apelării hotărârii tribunalului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin precizarea acțiunii sale de la termenul de judecată din 29 iunie 2016, reclamanta A. a solicitat primei instanțe obligarea în solidar a tuturor pârâților indicați în cererea de chemare în judecată precizată, printre care se numără și Compania de Apă Oltenia, la plata de despăgubiri rezultate din fapta ilicită constând în smulgerea unei conducte de apă de către numitul B..

În cuprinsul acelei precizări de acțiune, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată față de recurenta-pârâtă pe prevederile art. 1373 din C. civ. referitoare la răspunderea comitenților față de prepuși dar și pe dispozițiile art. 1376-1377 din C. civ. care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. În motivarea acțiunii sale, reclamanta s-a referit generic la obligațiile care revin operatorilor sistemelor de alimentare cu apă și a apreciat că în virtutea calității acestei pârâte de "operator" se poate antrena pe un temei sau altul răspunderea ei solidară, alături de toți ceilalți pârâți din proces.

Nici prima instanță și nici instanța de apel nu au analizat susținerile recurentei-pârâte sub aspectul predării amplasamentului și rețelei cu apă, incluzând partea de conductă avariată, către S.C. C. S.R.L., considerând suficient să indice actele normative care se referă la gestiunea serviciilor de utilități publice și la operatorii care prestează serviciile de utilități publice, cu toate că răspunderea pentru fapta altuia indicată de către reclamantă în cuprinsul acțiunii precizate nu putea atrage răspunderea solidară a tuturor pârâților indicați în proces, numitul E. (amintit ulterior în proces alături de B.) deținând calitatea de prepus în raport cu un singur comitent, cum rezultă din dosar, iar, pe de altă parte, în cadrul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri, indicată ca al doilea temei de drept de către reclamantă era imperios necesar a se cerceta cine avea paza conductei avariate, și cum se putea antrena deopotrivă răspunderea solidară pe baza art. 1376-1377 din C. civ. a tuturor pârâților din dosar.

Procedând în maniera contestată de mai sus, instanțele judecătorești au dat o dezlegare greșită excepției evocate anterior, așa încât, Înalta Curte constată că și recursul declarat de pârâta S.C. Compania de Apă Oltenia S.A. este fondat și urmează a fi admis.

Pentru toate considerentele prezentate, având în vedere și textele de lege invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite ambele recursuri iar în temeiul art. 497 din C. proc. civ. va casa decizia atacată, cu consecința rejudecării pricinii de către instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. și S.C. F. S.R.L. împotriva deciziei nr. 382/2019 din 29 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimații-pârâți B., UAT MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, D. S.A. și E..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2020.