ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1268/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

La 26 septembrie 2024, reclamantul a depus precizare de acțiune, prin care a solicitat judecarea cauzei de către Tribunalul Cluj, aflat în circumscripția Curții de Apel Cluj, această curte de apel fiind învecinată celei în a cărei rază teritorială se găsește instanța inițial învestită, în temeiul art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1047/2024 din 17 decembrie 2024, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În pronunțarea acestei soluții, instanța de trimitere a valorificat poziția procesuală a reclamantului sub aspectul instanței competente teritorial, exprimată de acesta prin precizarea depusă la 26 septembrie 2024, și reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., precum și a deciziei nr. 169 din 24 martie 2016 pronunțate de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 353 din 9 mai 2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza I și art. 145 alin. (1) teza I din același cod, a apreciat ca fiind necesară declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul avea calitatea de judecător pensionar, după ce, la 1 noiembrie 2015, a fost eliberat din această funcție, ultima instanță în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea fiind Tribunalul Botoșani, împrejurare care exclude incidența în cauză atât a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cât și a deciziei nr. 169 din 24 martie 2016 pronunțate de Curtea Constituțională, care vizează dispoziții legale privind instituția juridică a strămutării.

Ca urmare a celor constatate, tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reținând că alegerea instanței competente aparține reclamantului, fără ca judecătorul să poată invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale facultative.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamantul, care a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Botoșani, fiind pensionat la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Botoșani cu o acțiune prin care a solicitat eliberarea unei decizii de actualizare a pensiei de serviciu, litigiu asimilat materiei asigurărilor sociale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În contextul în care reclamantul nu își desfășoară efectiv activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, nemaifiind judecător la data sesizării instanței, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Față de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în Botoșani, competența de soluționare a cauzei revenea, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, respectiv Tribunalului Botoșani.

Având în vedere că cererea a fost introdusă și împotriva Tribunalului Botoșani, căruia i-ar reveni competența soluționării în fond a cererii, și Curții de Apel Suceava, este atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

1

) C. proc. civ.

În acest cadru legislativ, reclamantul are dreptul să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

Așadar, norma reglementează un drept de opțiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă acțiunea împotriva unei instanțe de judecată, fie la instanța competentă potrivit regulii de competență aplicabile (de drept comun sau speciale, astfel cum este cea prevăzută în cazul litigiilor din materia asigurărilor sociale), fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

În cauză, reclamantul a depus cererea de chemare în judecată la Tribunalul Botoșani, aflat în circumscripția Curții de Apel Suceava, uzând de dreptul conferit de lege prin introducerea acțiunii la instanța căreia îi revine competența, potrivit legii, chiar dacă anterior acesta a activat în cadrul aceluiași tribunal.

Procedând astfel, reclamantul a renunțat, ab initio, la beneficiul sesizării altei instanțe aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate celei pe raza căreia funcționează tribunalul competent să judece cauza în primă instanță. Odată exercitat dreptul de opțiune, reclamantul a determinat competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată, instanța astfel învestită, respectiv Tribunalul Botoșani, secția I civilă, fiind stabilită în mod definitiv, fără ca titularul acțiunii să mai poată reveni asupra manifestării sale de voință sau instanța să poată cenzura, din oficiu, dreptul de opțiune care aparține în mod exclusiv reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2025.