ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2024

HOTĂRÂRE

28.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1186/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la data de 18 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Botoșani, au solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri constând într-o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, prevăzute de art. 81, alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, începând cu data de la care dreptul era datorat și până la data plății efective.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința civilă nr. 2000/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantele A., B. și C. și a declinat, în favoarea Tribunalului Botoșani, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamante, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Botoșani.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut că reclamantele au ocupat funcția de judecători în cadrul Tribunalului Botoșani și, conform Decretelor nr. 378/12.04.2017, nr. 859/16.08.2010, 970/20.10.2010, emise de Președintele României, au fost eliberate din funcție, prin pensionare.

S-a reținut, totodată, că reclamantele au domiciliul în Municipiul Botoșani și, în continuare, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și ale art. 127 din C. proc. civ.

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 ale C. proc. civ., Tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile litigiului de față, având în vedere calitatea reclamantelor și domiciliul acestora, respectiv judecători pensionari, având domiciliul în Municipiul Botoșani.

Tribunalul Iași a constatat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. conțin o normă legală a cărei rațiune rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei prin prisma calității părții. Din modul în care este redactat textul de lege, condițiile care se cer a fi îndeplinite pentru aplicabilitatea lui sunt următoarele: existența unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe, reclamantul sau pârâtul să fie judecător, procuror, asistent judiciar, grefier și să-și desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judece cauza sau la instanța superioară acesteia.

Or, în condițiile în care reclamantele au calitatea de pensionar, foști judecători la Tribunalul Botoșani, reiese că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt incidente, competența de soluționare a cauzei revenind, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, Tribunalului Botoșani, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantelor, norma citată reglementând o competență teritorială exclusivă, astfel încât părțile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

2.2) La data de 29 decembrie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 296 din 2 aprilie 2024, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.. raportat la art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.., constatând că Tribunalul Iași este competent teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și ale art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ. și, în raport de calitatea pârâtului Tribunalul Botoșani de instanță de judecată competentă să soluționeze cererea reclamanților, a apreciat că este incident un caz de competență teritorială alternativă, astfel încât reclamantele au avut, conform art. 116 C. proc. civ., prerogativa de a sesiza oricare dintre instanțele deopotrivă competente, respectiv Tribunalul Botoșani sau una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Suceava. Exercitând acest drept de opțiune, reclamantele au sesizat Tribunalul Iași.

Or, s-a reținut, după ce un reclamant a făcut o asemenea alegere, nu doar că acesta nu mai poate reveni asupra ei, întrucât instanța pe care a sesizat-o este competentă să soluționeze pricina, dar nici instanța sesizată nu ar putea să-și decline din oficiu competența.

În speță, s-a constatat că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Iași (instanță de același grad cu Tribunalul Botoșani și aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Suceava - Curtea de Apel Iași), reclamantele și-au exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială în favoarea Tribunalului Iași, care a devenit competent teritorial exclusiv să judece cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru următoarele considerente:

Instanța a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamantele, în calitate de judecători pensionari, au solicitat obligarea pârâților la plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Botoșani, care, potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acțiunii, ar fi fost competent să soluționeze cauza, raportat la domiciliul reclamantelor, precum și opțiunea acestora din urmă privind instanța sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

) C. proc. civ., în aceeași formă:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamantele au formulat acțiunea împotriva Tribunalului Botoșani, în calitate de pârât, instanță căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor legale din materia asigurărilor, competența să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile speciale ale art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ.

În consecință, reclamantele aveau posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie la instanța respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Potrivit dispozițiilor legale evocate, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel că, odată ce și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la o altă instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

În cauză, Înalta Curte reține faptul că, în acord cu dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., reclamantele au învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Iași, aflat în circumscripția Curții de Apel Iași, învecinată Curții de Apel Suceava, în circumscripția căreia se află Tribunalul Botoșani, pârât în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantele au ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanțele deopotrivă competente, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Suceava, respectiv Tribunalul Iași, instanță devenită competentă să soluționeze această cauză.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Iași este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.