ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 907/2024

HOTĂRÂRE

18.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 907/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la 24 februarie 2023 sub nr. x/2023, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța:

I. - să se constate vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care prevede: Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

"..1. La articolul 3, după lit. k) se introduc două noi litere, lit. l) și m), cu următorul cuprins:

l) solda/salariu lunar net - solda/salariul lunar brut prevăzută/prevăzut la art. 28 alin. (1) din care se deduce contribuția individuală la bugetul de stat, contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare;

m) pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare".

Articolul 59 se modifică și va avea următorul cuprins: ""Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată."

Articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins: "La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei".

II. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, astfel:

"art. 59 (1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.

(6) Începând cu anul 2021, cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizate pe anul precedent.

(7) Începând cu anul 2030, cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata inflației realizată pe anul precedent.

- art. 60 (1) Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 și în funcție de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie".

Au invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

Au apreciat că dispozițiile actelor normative criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea 554/2004 și pe considerentele Deciziei nr. 95 din 2018 a Curții Constituționale.

Prin sentința nr. 51 din 25 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a curții și a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "acțiune în constatare", formulată de reclamanții A., C., și B. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, analizând obiectul cererii dedus judecății Curtea de Apel Suceava a constatat că reclamanții solicită, în esență, actualizarea pensiei, considerând că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin care s-au exclus de la actualizare drepturile la pensie sunt neconstituționale, astfel că, sunt îndreptățiți la restituirea sumelor de care ar fi beneficiat în lipsa plafonării instituite prin ordonanța anterior menționată.

Astfel, față de petitul cererii, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 101-103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform cărora, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale și, fiind vorba de un litigiu privind asigurările sociale, competența ar aparține secției civile din cadrul tribunalelor, relevante fiind și considerentele deciziilor nr. 3526/16.06.2011 și nr. 3792/28.06.2011 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civile a Tribunalului Botoșani sub dosar nr. x/2023 la 21 iunie 2023.

Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 143 din 13 februarie 2024 a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și implicit a necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea soluției, instanța a constatat că, față de obiectul cererii deduse judecății, aceasta nu poate fi supusă jurisdicției de asigurări sociale, fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală.

În acest context, instanța a reținut că în speță este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamanților prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamanți fiind reprezentat de adoptarea ordonanței considerate neconstituționale.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Botoșani, secția I civilă și Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 29 martie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății aceștia se consideră vătămați de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (4) a aceluiași articol "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Așadar, capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat și restituirea contribuțiilor ce le-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", situație în care nu se încadrează solicitările reclamanților.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În acest context, se constată că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, prin decizie de revizuire.

Astfel, art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede că "(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire", iar art. 65 din Legea nr. 223/2015 are o formulare similară "(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Din această perspectivă, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența materială, se constată că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de Apel Suceava, în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamanților.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.