ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2025

HOTĂRÂRE

23.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1267/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 28 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul SINDICATUL ACORD, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA NR. 276, a solicitat obligarea pârâtei: 1. să păstreze funcția și drepturile salariale ale membrilor de sindicat reprezentați aflate în plată în luna decembrie 2022, urmare a transferului de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 la unitatea de învățământ pârâtă, conform art. 173 din Codul muncii; 2. la întocmirea, începând cu 1 ianuarie 2023, a contractelor individuale de muncă, cu respectarea drepturilor salariale și a funcției avute în luna anterioară transferului, cu valorificarea majorărilor salariale stabilite de la 1 ianuarie 2023, potrivit O.U.G. nr. 168/2022; 3. la calculul și plata, în favoarea acestora, a despăgubirilor bănești stabilite ca diferență între drepturile salariale cuvenite, conform art. 173 din Codul muncii raportat la O.U.G. nr. 168/2022, și cele efectiv plătite de către pârâtă începând cu 1 ianuarie 2023 și în continuare; 4. actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitul nr. 3 al acțiunii cu indicele de inflație aferent perioadei de la care trebuia acordat sporul și până la data plății efective, plus dobânda legală penalizatoare aferentă aceleiași perioade; 5. plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5137 din 15 septembrie 2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, raportat la dezlegările obligatorii stabilite prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, noțiunea de "sediu" al sindicatului reclamant nu se referă la sediul secundar, a cărui posibilitate de înființare nu este prevăzută de Legea nr. 367/2022, ci la sediul principal, acesta fiind criteriul în funcție de care se determină instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă, instanță care, prin sentința civilă nr. 1865/2023 din 21 decembrie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul de negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea soluției, valorificând considerentele decisive ale deciziei nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, care își mențin aplicabilitatea în cauză, instanța de conflict a reținut că acțiunea a fost formulată de către sindicat în numele membrilor săi, conform art. 28 alin. (3) din Legea nr. 367/2022, astfel că instanța competentă teritorial exclusiv să soluționeze cauza se stabilește în raport cu sediul reclamantului situat în București, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 16 iunie 2025.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei GRĂDINIȚA NR. 276 la plata unor drepturi salariale, în discuție fiind competența teritorială a instanțelor de judecată aflate în conflict, care se stabilește conform regulilor aplicabile conflictelor de muncă.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 28 aprilie 2023, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații, confederații sindicale și uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reține că acțiunea a fost formulată de reclamantul SINDICATUL ACORD, în numele și pentru membrii săi persoane fizice, transferate de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 la unitatea de învățământ pârâtă, la 1 ianuarie 2023, iar nu de către membrii de sindicat, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de președintele sindicatului, fiind anexate la dosar și împuternicirile acordate de angajați organizației sindicale.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și verificările efectuate în sistemul de evidență electronică a dosarelor al Judecătoriei Târgu Mureș rezultă că, prin sentința civilă nr. 3005 din 19 iunie 2017 pronunțată de această instanță, în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin neapelare, au fost autorizate, printre altele, modificările privitoare la statut, respectiv deschiderea unui sediu secundar al SINDICATULUI ACORD în București, str. x, cu respectarea dispozițiilor art. 6, art. 8 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 62/2011.

Așadar, deschiderea unui sediu secundar al sindicatului reclamant s-a realizat conform dispozițiilor legale la momentul solicitării formulate în acest sens, modificările intervenite în statut fiind înscrise în Registrul special al sindicatelor.

Conform art. 227 C. civ. "(1) Sediul persoanei juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului. (2) În funcție de obiectul de activitate, persoana juridică poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentanțele sale teritoriale și punctele de lucru. Dispozițiile art. 97 sunt aplicabile în mod corespunzător."

În aceste condiții, noțiunea de "sediu", utilizată în textul legal, nu se referă numai la sediul principal al persoane juridice, ci și la sediul secundar, deschis în condițiile legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, au fost respectate prevederile legale privind competența teritorială în favoarea instanței de la sediul (secundar) al sindicatului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.