ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1601/2023

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 iunie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a Actului adițional nr. x la contractul individual de muncă nr. x/07.04.2008, încheiat la 20.07.2017 și să fie desființat în parte; să dispună obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01.07.2017 - 09.03.2018; să dispună obligarea pârâtei și la plata unui spor de minimum 50% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, începând cu 01.04.2018; să dispună obligarea pârâtei la plata sporului de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite, pentru munca prestată, în vederea continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada decembrie 2015 - până la pronunțarea sentinței; să dispună obligarea pârâtei la plata de daune-interese constând în actualizarea sumelor solicitate, cu rata inflației și dobânda legală, până la data plății efective.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5342 din 15 octombrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis, în parte, cererea de majorare a onorariului provizoriu, de la suma de 1.000 RON la suma de 4.000 RON și s-a dispus suplimentarea onorariului expertului cu suma de 3.000 RON, diferență stabilită în sarcina reclamantului.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să acorde și să plătească reclamantului, începând cu data de 01.04.2018, un spor de 50% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, cu plata diferențelor astfel datorate în mod retroactiv, începând cu data menționată, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la data scadenței până la data plății efective.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului un spor de 100% din salariul de bază al funcției îndeplinite pentru munca prestată în vederea continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada cuprinsă între 01.03.2019-15.10.2020, în măsura în care nu a fost compensată cu ore libere plătite.

S-a respins, în rest, acțiunea, ca neîntemeiată.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, reprezentând onorariu de expert, parțial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat cerere de apel și cerere de suspendare a executării provizorii, întemeiată pe dispozițiile art. 450 C. proc. civ., pârâta Direcția Generală de Asistentă Socială și Protecția Copilului Sector 6.

Prin încheierea din 9 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 5342 din 15 octombrie 2021 pronunțate

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei încheieri, la 11 februarie 2022, a declarat recurs petenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat modificarea în parte a încheierii atacate, în sensul suspendării executării provizorii a sentinței civile nr. 5342 din 15 octombrie 2021, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018

În motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că instanța de apel în mod eronat a respins cererea privind suspendarea executării provizorii până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, această soluție fiind dată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a învederat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, pentru activitatea efectiv prestată în perioada decembrie 2015 - februarie 2019, reclamantului nu i se cuvin drepturi suplimentare față de cele deja achitate de pârâtă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 martie 2022 sub nr. x/2018/a1.

Prin rezoluția din 16 mai 2022 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 22 mai 2023 s-a acordat termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, la data de 21 iunie 2023, în complet de filtru.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului formulat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6, invocată din oficiu, reține următoarele considerente:

Obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunțată de curtea de apel prin care s-a respins cererea privind suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 5342 din 15 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, până la soluționarea apelului formulat de pârâtă în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., în forma în vigoare la data promovării acțiunii, 14 iunie 2018, potrivit cărora:

"Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

La rândul său, textul art. 719 alin. (6) C. proc. civ. stabilește că:

"Asupra cererii de suspendare, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Nu mai puțin, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 483 alin. (6) C. proc. civ., modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Astfel, raportat la textele de lege sus evocate, se impune concluzia că încheierea recurată a fost pronunțată în cadrul unui litigiu având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești, fiind incidente prevederile art. 214 din Legea nr. 62/2011, care stabilesc că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, cu privire la aceste litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului, așa încât, prin raportare la prevederile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., nici încheierea atacată, fiind dată într-o materie în care este suprimată calea extraordinară de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Amintește Înalta Curte că, deși dispozitivul încheierii atacate cuprinde mențiunea "cu recurs în 5 zile de la pronunțare", aceasta nu îndreptățește recurentul să declare o calea de atac pe care legea nu o prevede, față de dispozițiile legale mai sus redate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 6 împotriva încheierii din 9 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2023.