Decizia nr. 1235/2025 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Anularea adeverinței tip nr. 4072/2019, întrucât conține erori materiale și informații neconforme privind baza de calcul a pensiei de serviciu, stabilită cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel că aceasta nu reflectă realitatea fiindu-i afectat grav dreptul la o pensie corectă;

Obligarea pârâtei Curtea de Conturi să-i emită o nouă Adeverință Tip, în care, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, actualizată, coroborată cu dispozițiile art. 82 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, actualizată, să cuprindă ca Bază de calcul utilizată la stabilirea pensiei sale de serviciu, salariul brut lunar, conform art. 7 lit. e) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, neplafonat, alcătuit din următoarele: a) indemnizația lunară corespunzătoare funcției de consilier de conturi în activitate în luna octombrie 2019, conform Legii nr. 153/2017, în cuantum de 21840 RON; b) indemnizația de ședință, în cuantum de 23920 RON, acordată conform pct. 28 din O.U.G. nr. 91/2017 pentru completarea Legii cadru nr. 153/2017 și stabilită prin Hotărârea nr. 489/21.12.2017 a Plenului Curții de Conturi.

Obligarea pârâtei Curții de Conturi a României de a publica la sediul propriu și pe pagina proprie de Internet a veniturilor salariate brute (indemnizația lunară corespunzătoare funcției, indemnizația de ședință și orice alte drepturi salariale) conform Legii nr. 153/2017, art. 33 - transparența veniturilor salariale, pentru membrii plenului/consilieri de conturi;

Obligarea pârâtei Casei de Pensii a Municipiului București - Casa Locală Sector 3, să-i revizuiască și să-i stabilească, urmare a revizuirii, pensia de serviciu conform dispozițiilor art. 49 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, actualizată, coroborat cu dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, actualizată, prin raportare la venitul brut, fără plafonare, realizat de către un consilier de conturi în funcție/activitate în luna octombrie 2019, când acesta a încetat raportul de muncă, prin pensionare;

Obligarea Casei de Pensii să-i achite diferența dintre drepturile de pensie cuvenite acestuia, potrivit legii, așa cum vor fi stabilite în cazul admiterii acțiunii și pensia aflată în plată, începând cu luna octombrie 2019;

Obligarea Casei de Pensii a Municipiului București - Casa locală Sector 3, la plata dobânzii penalizatoare, precum și actualizarea cu rata inflației, pentru suma ce reprezintă diferența dintre drepturile cuvenite, începând cu luna octombrie 2019 și pensia stabilită, aflată în plată; Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 242 din 6 decembrie 2022, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Curtea De Conturi a României și Casa de Pensii a Municipiului București, în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă, complet specializat de litigii de muncă și asigurări sociale. Prin sentința civilă nr. 1514 din 28 decembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr. 990 din 20 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1514 din 28 decembrie 2023 a Tribunalului Prahova, secția I civilă. Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea căii de atac în retractare, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea apelului promovat împotriva sentinței civile nr. 1514 din 28 decembrie 2023 a Tribunalului Prahova, secția I civilă. În motivare, revizuentul a arătat că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1602 din 3 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.. În temeiul art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., revizuentul a formulat "cerere de apel" împotriva deciziei civile nr. 1602 din 3 decembrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, înregistrat ca recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 25 februarie 2025. Recurentul-revizuent a solicitat admiterea căii de atac exercitate și anularea deciziei atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată. Intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar la 24 martie 2025 intimata Curtea de Conturi a României a transmis întâmpinare, prin care a solicitat "respingerea ca inadmisibilă a cererii de apel". Recurentul-revizuent a formulat răspuns la întâmpinările depuse la dosar. Prin rezoluția din 13 mai 2025 s-a fixat termen la data de 18 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului. Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimatele Casa Județeană de Pensii Prahova și Curtea de Conturi a României prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente: Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 1602 din 3 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs, se impune verificarea căii de atac prevăzute de lege pentru decizia a cărei revizuire este solicitată, conform prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte constată că reclamantul A. a contestat Adeverința - Tip nr. 4072/17.10.2019, emisă de către angajator, pârâta Curtea de Conturi a României, pentru stabilirea pensiei sale de serviciu, solicitând instanței să dispună, în principal, anularea acestei adeverințe, întrucât conține erori materiale și informații neconforme privind baza de calcul a pensiei de serviciu, stabilită cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, astfel că aceasta nu reflectă realitatea. Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Acest text de lege enumeră litigiile în care este suprimată calea de atac a recursului, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel. Printre aceste litigii se regăsesc și cele care vizează asigurările sociale. Totodată, conform art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data introducerii acțiunii (12.10.2022), "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol din aceeași lege, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive." În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reține că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de 483 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale. Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile vizând asigurările sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În egală măsură, recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Revizuirea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar art. 513 alin. (5) din același cod prevede că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată. Instanța supremă, în considerarea obiectului acțiunii introductive, reține că hotărârea împotriva căreia a fost formulată revizuirea face parte din categoria celor care dobândesc caracter definitiv de la pronunțare, astfel cum sunt menționate la art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) teza finală al aceluiași articol, și, prin urmare, nici decizia dată în revizuire nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) raportat la art. 483 alin. (2) din același cod. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1602 din 3 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.