Decizia nr. 2591/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, la data de 29 decembrie 2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație împotriva adresei nr. x/08.07.2022 de respingere a contestației administrative formulate împotriva ordinului nr. 6245/C/30.12.2022 și, respectiv, a ordinului nr. 401/C/07.02.2022 și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1. obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea parțială a art. 1 din Ordinul nr. 6245/C/2021, în sensul: - modificării datei de la care drepturile salariate se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială 605,225 RON, aceasta urmând a fi data de 05.02.2017, dată de la care dreptul la stabilirea indemnizației pe baza VRS 605,225 a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă; - înlăturării mențiunii privind plafonarea instituită de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017; 2. obligarea pârâtului la modificarea art. 1 din Ordinul nr. 401/C/2022 și a anexei referitoare la judecătorii Curții de Apel București, secția a III-a civilă, în sensul: - stabilirii indemnizației lunare de încadrare ce i se cuvine în temeiul hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Dâmbovița, pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 05.02.2017 și nu de la data de 31.12.2021; - menționării în anexa la Ordinul nr. 401/C/07.02.2022 a drepturilor sale salariale pentru perioada cuprinsă între data de 5 februarie 2017 și luna martie 2018, ultima lună de activitate înaintea pensionării, drepturi calculate pe baza valorii de referință sectorială de 605,225 RON (conform sentinței civile nr. 1904/03.09.2020 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia civilă nr. 2939/06.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă) și a coeficientului de multiplicare 19 (conform sentinței civile nr. 605/04.04.2019 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 160/06.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești), cu înlăturarea plafonării instituite ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; 3. obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel București la plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat, începând cu data de 05.02.2017, dacă nu s-ar fi aplicat plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și cele efectiv plătite în această perioadă, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Soluțiile instanței de fond 2.1. Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de sedință din data de 10.05.2023, a respins excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și excepția lipsei calității procesuale active a reclamatei ca nefondată; 2.2. Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 110/07.06.2023: - a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată: - a admis în parte acțiunea; - a anulat O.M.J. nr. 6245/C/30.12.2021 și O.M.J. nr. 401/C/07.02.2022 în ceea ce privește dispoziția privind plafonarea drepturilor salariale și data de la care se calculează drepturile salariale având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, aceasta urmând a fi în cazul reclamantei data de 05.02.2017; - a obligat pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin prin care să dispună modificarea O.M.J. nr. 6245/C/2021, în privința datei de la care drepturile salariale se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, aceasta urmând a fi 05.02.2017 pentru reclamantă, precum și în sensul înlăturării mențiunii privind plafonarea instituită de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017; - a obligat pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin prin care să dispună modificarea OMJ nr. 401/C/2022 și a anexei referitoare la judecătorii Curții de Apel București, în sensul includerii reclamantei în această anexă și a stabilirii indemnizației de încadrare pentru reclamantă, începând cu data de 05.02.2017 și până în luna martie 2018 inclusiv, având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, precum și coeficientul de multiplicare 19, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, sporurile urmând a fi calculate în funcție de indemnizația de încadrare astfel stabilită, cu respectarea plafonului instituit de art. 25 din Legea nr. 153/2017, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi; - a obligat pârâta Curtea de Apel București la plata către reclamantă, pentru perioada cuprinsă între data de 05.02.2017 și luna martie 2018, a diferenței dintre drepturile salariale, constând în indemnizația de încadrare și sporuri, pe care reclamanta le-ar fi încasat dacă acestea ar fi fost calculate cu aplicarea unei VRS de 605,225 RON și a coeficientului de multiplicare 19, fără plafonarea instituită de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și drepturile efectiv încasate, diferențe care se vor actualiza cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații de plată și până la data plății efective.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii de ședință din data de 10.05.2023 și a sentinței civile nr. 110/07.06.2023 au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție care au solicitat casarea acestora și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, precum și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Cu titlu prealabil, instanța de control judiciar menționează faptul că, în raport de împrejurarea că în memoriile de recurs au fost invocate critici de nelegalitate comune cu privire la încheierea de sedință și sentința atacate, va proceda la prezentarea și analizarea acestora în mod grupat. În motivarea căilor de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții susțin faptul că încheierea de sedință și hotărârea judecătorească contestate au fost date cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind vorba despre art. 1, art. 44 pct. 11 și pct. 20 din Legea nr. 153/2017. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, părțile arată că intimata A. nu poate solicita anularea O.M.J. nr. 6245/C/30.12.2021 și O.M.J. nr. 401/C/07.02.2022 în raport de faptul că nu mai are calitatea de judecător, iar aceste acte administrative unilaterale cu caracter individual stabilesc drepturi salariale pentru judecătorii aflați în activitate la momentul emiterii acestora și doar de la data de 30.12.2021. Drepturile salariale câștigate prin hotărâri judecătorești de către judecătorii care nu mai sunt în activitate urmează a fi puse în executare prin plata diferențelor salariale și, eventual, prin obligarea fostului angajator la emiterea unor adeverințe pentru actualizarea pensiei prin care să fie valorificate aceste drepturi. În raport de împrejurarea că intimata este pensionară, pretențiile sale privind emiterea unor ordine de salarizare ulterioare datei ieșirii la pensie apar ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă, deoarece aceasta nu mai beneficiază de indemnizație de serviciu. O altă critică adusă de recurenți sentinței atacate este aceea a soluționării greșite a excepției prescripției dreptului material la acțiune. În concret, recurenții susțin că cererea intimatei având ca obiect acordarea unor drepturi salariale pentru perioada 5 februarie 2017 - martie 2018 este prescrisă, în raport de prevederile art. 2500 coroborate cu cele ale art. 2517 și art. 2524 din C. civ., precum și de cele ale art. 171 alin. (1) din Codul Muncii. În fine, recurenții arată că instanțele judecătorești au stabilit faptul că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au format obiectul dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2018

Apărările formulate în cauză Intimata A. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția nulității recursurilor. În subsidiar, partea a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, pentru apărările prezentate la dosar.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi redate în continuare. Conform prevederilor art. 1 din O.M.J. nr. 6245/C/30.12.2021 privind stabilirea unor drepturi salariale: "Începând cu data prezentului ordin, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și al curților de apel, precum și ale asistenților judiciari se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare." . Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.M.J. nr. 401/C/2022 privind stabilirea unor drepturi salariale: "Începând cu data de 30.12.2021, drepturile salariale ale judecătorilor din circumscripția Curții de Apel București, prevăzuți în Anexele 1-29 la prezentul ordin, se stabilesc având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, cu respectarea prevederilor art. 38 alin. (6) și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, conform celor prevăzute în dreptul fiecăruia, în anexe." . Este de observat faptul că cele două ordine anterior nominalizate stabilesc drepturi salariale pentru judecătorii aflați în activitate la momentul emiterii acestora și doar începând cu data de 30.12.2021. Or, în baza Decretului nr. 326/23.04.2018 emis de Președintele României, intimata A., judecător la Curtea de Apel București, a fost eliberată din funcție, ca urmare a pensionării. Ca atare, intimata nu se încadrează în categoria destinatarilor acestor ordine, în condițiile în care aceasta a fost eliberată din funcție la o dată anterioară emiterii lor. Partea nu este vătămată în drepturile sale prin emiterea ordinelor contestate pentru a fi îndreptățită să solicite instanței de contencios administrativ anularea lor. În plus de aceasta, este nelegală soluția primei instanțe de obligare a recurentei Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui nou ordin prin care să dispună modificarea O.M.J. nr. 401/C/2022 și a anexei referitoare la judecătorii Curții de Apel București, în sensul includerii intimatei în această anexă și a stabilirii indemnizației de încadrare pentru aceasta, începând cu data de 05.02.2017 până în luna martie 2018 inclusiv, având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, precum și coeficientul de multiplicare 19, fără ca indemnizația de încadrare să fie afectată de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017. În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere, așa cum s-a precizat anterior, faptul că ordinul în discuție vizează drepturile salariale ale judecătorilor în funcție, iar intimata a fost eliberată din funcție, prin pensionare. După cum în mod corect au menționat cei doi recurenți, drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești magistraților care nu mai sunt în activitate trebuie să fie puse în executare prin plata diferențelor salariale sau prin obligarea fostului angajator la emiterea unor adeverințe pentru actualizarea pensiei prin care să fie valorificate aceste drepturi. În acest sens, sunt aplicabile prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (în vigoare în perioada de referință), conform cărora: "Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător si procuror aflat în activitate. în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată." De asemenea, pe subiectul analizat prezintă relevanță și dispozițiile art. 18 și art. 19 din H.G. nr. 1275/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Prin intermediul acestor norme au fost stabilite modalitățile concrete de corelare anuală între pensii și indemnizația brută lunară. Acestea prevăd necesitatea transmiterii de către instanțele angajatoare a unor adeverințe nominale cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu către Casa Națională de Pensii Publice "în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate." În consecință, intimata are posibilitatea legală de a solicita fostului angajator eliberarea unei adeverințe pentru actualizarea pensiei de serviciu prin valorificarea drepturilor invocate în prezenta cauză. Față de cele mai sus arătate, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor critici de nelegalitate subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea de ședință și sentința atacate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,