ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1199/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 18 iulie 2024 sub nr. x/2024, Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. a chemat în judecată pârâții C. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar D.. și pe E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate, în temeiul art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nulitatea transferurilor efectuate de către B. S.R.L. către C. S.R.L., să dispună repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea de către C. S.R.L. a sumei de 5.530.000 RON și a dobânzii legale, până la data plății efective și obligarea pârâtului E., în temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, la plata sumei de 5.530.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat debitoarei.

Prin sentința nr. 226 din 7 noiembrie 2024, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel Cabinetul Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al societății B. S.R.L.

La 10 februarie 2025, F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. G., a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantului-reclamant.

La termenul de judecată din 19 martie 2025, Curtea de Apel a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de societatea F. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. G..

Prin decizia nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, a fost admis apelul și a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea.

S-a constatat nulitatea absolută a plății sumei de 2.765.000 RON, efectuate de reclamanta debitoare B. S.R.L. către pârâta C. S.R.L. la data de 24.12.2019, prin ordinul de plată nr. x/24.12.2019, cu titlu de "transfer".

S-a constatat nulitatea absolută a plății sumei de 2.765.000 RON, efectuate de reclamanta debitoare B. S.R.L. către pârâta C. S.R.L. la data de 27.12.2019, prin ordinul de plată nr. x/27.12.2019, cu titlu de "transfer".

S-a constatat că pârâta C. S.R.L. a restituit reclamantei B. S.R.L. suma de 5.155.000 RON.

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a fost obligată pârâta C. S.R.L., prin administrator judiciar D.., să restituie către reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. A., diferența de sumă în cuantum de 375.000 RON.

A fost obligată pârâta C. S.R.L. - în insolvență, prin administrator judiciar D.., să plătească reclamantei dobânda legală aferentă debitului principal, calculată începând cu data de 24.12.2019, astfel: dobânda legală aferentă sumei de 200.000 RON se va calcula până la data de 31.12.2019, dobânda legală aferentă sumei de 2.765.000 RON se va calcula până la data de 10.03.2020, dobânda legală aferentă sumei de 2.190.000 RON se va calcula până la data de 10.03.2020, iar dobânda legală aferentă sumei de 375.000 RON se va calcula până la data restituirii efective.

A fost menținută soluția de respingere ca nefondat a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului administrator special E. la plata către reclamanta debitoare B. S.R.L. a sumei de 375.000 RON și a dobânzii legale aferente.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie în favoarea apelantei, formulată de societatea F. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, C. S.R.L. - în insolvență și E., în calitate de administrator special al B. S.R.L. au declarat recurs, susținând că hotărârea recurată este nelegală, întrucât este motivată contradictoriu în raport de probele administrate (incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), cu încălcarea puterii de lucru judecat (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.) și cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În acest sens, recurenții susțin că, deși instanța de apel a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect insolvența debitoarei B. S.R.L. și că dosarul este format din dosarul de fond și dosarele asociate, în mod contradictoriu a concluzionat că hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2021 nu poate fi reținută cu putere de lucru judecat în raport de petitul prezentei cauze, întrucât nici E. și nici C. S.R.L. nu au fost parte în acesta.

Recurenții apreciază că acest raționament este unul greșit, întrucât hotărârea pronunțată în dosarul în raport de care au invocat puterea pozitivă a lucrului judecat a avut ca obiect contestație la distribuirea sumelor realizate din valorificarea bunurilor debitoarei B. și în care argumentele apelantei reclamante și ale intervenientei au fost identice (adică nerespectarea art. 84 și art. 87 din Legea 85/2014), iar instanțele au concluzionat că sumele obținute din aceste transferuri și, implicit distribuirea acestora, nu pot fi considerate transferuri cu caracter fraudulos în accepțiunea legii insolventei.

Sub un ultim aspect, recurenții susțin că instanța de apel a interpretat dispozițiile art. 431 C. proc. civ. în mod greșit, în final, raționamentul conducând la aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material.

La 17 septembrie 2025, intimatul-reclamant Cabinet Individual de Insolvență A. - lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. VĂDENI, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a avocatului semnatar al cererii de recurs și excepția lipsei de interes a recurentului E.. A mai arătat că hotărârea este definitivă, neputând fi atacată cu recurs, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. De asemenea, a arătat că nu își însușește cererea de recurs formulată de administratorul special E., prin avocat.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, va lua în examinare excepția inadmisibilității recursului, prioritar față de excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a avocatului semnatar al cererii de recurs și excepția lipsei de interes, reținând următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de decizia nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, într-un dosar asociat dosarului de insolvență al debitoarei B. S.R.L. (nr. 720/113/2019), cererea fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 84 alin. (1) și 87 din Legea nr. 85/2014.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel, iar art. 43 alin. (1) dispune: "(1) Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Se reține că, sub aspect material, Legea nr. 85/2014 reglementează deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii insolvenței, iar potrivit dispozițiilor art. 342 din Legea nr. 85/2014, prevederile acestui act normativ se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În accepțiunea conferită de legiuitor, printre hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt și cele care nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așa fiind, având în vedere că prin Legea nr. 85/2014 s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, decizia ce formează obiectul prezentului recurs având caracter definitiv de la pronunțarea sa, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți E., în calitate de administrator special al B. S.R.L. și de C. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar D.., împotriva deciziei nr. 63 din 2 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.