ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1517/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016/a8, reclamantul CII A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. și cu debitoarea B. S.R.L. prin administrator special, acțiune în anularea transferului patrimonial al sumei de 300.000 RON efectuat la data de 3 februarie 2015, de către debitoare către pârâtul C., conform extrasului de cont emis de D. S.A..

Prin sentința nr. 189/2018 din 31 mai 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. împotriva pârâților C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator special E. și intervenienții F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L..

A respins cererile de intervenție accesorie formulate în cauză de intervenienții F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. a declarat apel.

Prin cererile înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați, petentele-interveniente S.C. F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L. au formulat cererii de recuzare ale d-nelor judecător I. și J., în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 având ca obiect apelul promovat de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. împotriva sentinței civile nr. 189 din 31 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2016.

În drept, petenta S.C. F. S.R.L. și-a întemeiat cererea de recuzare pe dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 și art. 47 C. proc. civ.

Intimatele-interveniente G. și S.C. H. S.R.L. au formulat cerere de recuzare împotriva acelorași magistrați judecători, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată de intimatele societăți F. S.R.L., G. și H. S.R.L..

Împotriva acestei încheieri, recurenta-intervenientă F. S.R.L. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare pentru pronunțarea unei încheierii legale si temeinice, iar în cazul în care instanța de recurs apreciază că prezenta cauză trebuie trimisă unei alte instanțe de același grad întrucât interesele bunei administrări a justiției o cer, arătă este de acord cu o astfel de soluție.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că motivul esențial pentru care a formulat cererea de recuzare vizează legătura dintre dl. K., administrator al L. și dl. C., intimat-pârât în apelul ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

Astfel, ținând cont de faptul că, alături de dl. K., dl. C. are calitatea de suspect în dosarul penal nr. x/2016 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de spălare de bani și înșelăciune, se poate reține că între dl. C. și dl. K. există o legătură de interese, o legătură ocultă și nelegală, care urmează a fi analizată în detaliu de către organele de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2016, legătura care aduce cu sine extinderea efectelor influenței dlui. Badea și asupra evenimentelor ce îl privesc pe dl. C..

Cu alte cuvinte, domnul K. era administratorul de facto al debitoarei B., cu toate că administratorul scriptic era domnul C..

În ceea ce privește concretizarea acestei influențe față de judecătorii învestiți cu judecarea apelului declarat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016 și îndoiala cu privire la imparțialitatea acestora, recurenta apreciază utilă conturarea sumară a situației de fapt în contextul căreia aceasta a sesizat Inspecția Judiciară cu privire la conduita doamnelor judecător I. și J..

Astfel, în contextul procedurii de insolvență a debitoarei B. S.R.L., procedură ce face obiectul dosarului nr. x/2016, în virtutea calității sale, administratorul judiciar reprezentat de CII A. a formulat acțiuni în anularea actelor frauduloase ale debitoarei.

În acest sens, recurenta face un istoric privind cauzele relevante în contextul prezentei cereri de recuzare.

Față de situația prezentată, recurenta arată că a sesizat Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la faptele doamnelor judecător I. și J., solicitând sancționarea acestora pentru modul în care și-au exercitat funcția și au favorizat cu bună știință o parte din dosarul nr. x/2018 (L. S.R.L. - societate administrată de dl. K.), lezând drepturile și interesele celorlalte părți din dosar, inclusiv ale recurentei.

În acest context, recurenta susține că prin încheierea atacată instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a ținut cont de aspectele evocate, chiar arătând că în cazul doamnei judecător I., aceasta a soluționat cererea de preschimbare de termen, exclusiv prin raportare la cele invocate de persoana care solicita preschimbarea.

Temeiul avut în vedere de către instanța de judecată a fost art. 230 C. proc. civ., care prevede că "termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți".

Astfel, se observă că admiterea unei astfel de cereri de preschimbare se poate admite numai în baza unor motive temeinice, elemente care pot conduce la admiterea unei astfel de solicitări, iar instanța de judecata ar fi trebuit să observe în primul rând care sunt aceste motive temeinice și pe baza căror probe se sprijină astfel de susțineri, dar și de susținerile celorlalte părți din dosar cu privire la o astfel de cerere.

În aceste condiții, instanța trebuia să aibă in vedere dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd foarte clar că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Având în vedere aceste dispoziții imperative, recurenta consideră că motivarea instanței cu privire la această chestiune este una foarte sumară, menționându-se doar temeiul de drept art. 230 C. proc. civ., însă nefăcându-se referire la niciunul din mijloacele de probă în bază cărora instanța a apreciat întemeiată cererea.

Dacă s-ar merge pe un astfel de raționament ar însemna că orice persoana fizică sau juridică ar putea să se prevaleze de o astfel de procedură pentru a obține o preschimbare de termen și instanțele de judecată să pronunțe numai încheieri de admitere, însă în practică nu se întâmplă așa.

Completele de judecată investite cu astfel de solicitări, dacă apreciază necesar pot cita părțile în camera de consiliu pentru a da lămuriri cu privire la aspectele menționate în cerere, avându-se astfel în vedere dispozițiile din C. proc. civ.

Cu referire la susținerea privind compunerea completelor de judecată pe timpul verii, aceasta este o chestiune ce ține strict de organizarea instanțelor de judecată, documente care nu au fost puse la dispoziția recurentei pentru a putea fi analizate, iar în această ipoteză instanța de Control Judiciar va putea să solicite aceste documente pentru verificarea legalității și temeiniciei susținerilor completului care a judecat cererea de recuzare.

În ceea ce privește menționarea ca temei a dispozițiilor art. 453 alin. (5) C. proc. civ. (în realitate fiind dispozițiile art. 450 alin. (5) C. proc. civ.) privind cererea de suspendare provizorie, se arată că până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului.

În aceste condiții, instanța avea obligația să aibă în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ. și să facă demersuri pentru a putea să observe dacă motivele temeinice invocate de către apelantă sunt întemeiate și există un minim de mijloace de probă care să justifice motivele invocate.

Cât timp, potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ., la dosar nu au fost depuse niciun fel de mijloace de probă din care să rezulte temeinicia motivelor invocate și nici urgența luării unei astfel de măsuri, recurenta apreciază că instanța de judecată a luat în considere susținerile apelantei pentru a admite o cerere de suspendare provizorie, fără a exista o analiză în acest sens.

În aceste condiții, recurenta se întrebă dacă doamna judecător și-a format o anumită convingere cu privire la aceste societăți comerciale și a fost de acord cu pronunțarea unei astfel de încheieri, care nu este supusă niciunei căi de atac, pe fondul cauzei în dosarul x/2016, va putea să își mai schimbe opinia.

În acest sens, recurenta arată că instanța care a analizat cererea de recuzare, nu a avut în vedere aceste temeiuri de drept menționate și nici situația de fapt concretă bazată pe un minim de probatoriu si nu a avut în vedere că a fost admisă atât o cerere de preschimbare de termen cât și o cerere de suspendare provizorie, doar pe baza susținerilor apelantei, fără ca celelalte părți să aibă ceva de spus. Practic contradictorialitatea a lipsit, astfel că instanța care a judecat cererea de recuzare nu s-a aplecat absolut deloc asupra chestiunilor evocate.

În acest context, recurenta solicită instanței de recurs să aibă în vedere în vedere că motivarea instanței de fond, nu s-a bazat pe motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., făcând referire la dispozițiile art. 42 pct. 9 C. proc. civ.

Cât timp instanța a făcut o analiză sumară asupra motivelor evocate în cuprinsul cererii de recuzare, recurenta apreciază că încheierea nu este motivată.

Având în vedere și faptul că intimatul pârât dl. C. se află în legături de interese (și nu numai) cu dl. K., administrator al L. S.R.L. (societate care deja apare ca fiind favorizată de către judecătorii ce formează completul C1A - c+cmf), recurenta solicită instanței să constate că există îndoieli cu privire la imparțialitatea cu care doamnele judecător I. și J. ar soluționa apelul declarat în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, sens în care apreciază că solicitările acesteia sunt întemeiate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 14 februarie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 25 februarie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.

În raport de invocarea, din oficiu a excepției de prematuritate a recursului declarat de recurenta F. S.R.L., Înalta Curte va analiza calea extraordinară de atac formulată în cauză, din această perspectivă.

Recursul are ca obiect încheierea din 4 octombrie 2018, prin care, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins atât cererea de recuzare a doamnei judecător I., cât și cererea de recuzare formulată cu privire la doamna judecător J..

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

În speța de față, apelul declarat împotriva sentinței nr. 189/2018 din 31 mai 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu a fost soluționat, având stabilit termen de judecată la 20 februarie 2019, astfel cum rezultă din evidența sistemului informatizat al instanțelor.

Având în vedere că la data declarării recursului, apelul declarat de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. împotriva sentinței nr. 189/2018 din 31 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu era soluționat, față de dispozițiile legale sus-menționate, Înalta Curte apreciază că recursul este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta F. S.R.L. împotriva încheierii din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații Cabinet Individual de Insolvență A., G. S.R.L., S.C. B. S.R.L., H. S.R.L. și C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2019.