ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2326/2019

Asupra recursului de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SERV S.R.L. și cu debitoarea, prin administrator special E. și intervenienții F. S.R.L, PRO H. S.R.L. și I. S.R.L. a solicitat să se dispună anularea plăților efectuate în baza unor facturi precum și anularea acestora.

S-a solicitat, totodată, repunerea părților în situația anterioară efectuării plăților a căror anulare se solicită și obligarea pârâtei S.C. C. SERV S.R.L. să restituie debitoarei sumele achitate.

Prin Sentința nr. 190/2018 din 31 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului și s-au respins cererile de intervenție accesorie formulate în cauză de intervenienții F. S.R.L., PRO H. S.R.L. și I. S.R.L.

II. Împotriva sentinței anterior menționate a declarat apel reclamantul C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L.

În cursul judecării apelului, prin încheierea din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de intimata F. S.R.L. cu privire la judecătorii J. și K. și s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a intimatelor PRO H. S.R.L. și I. S.R.L. cu privire la judecătorii menționați.

III. Împotriva încheierii anterior menționate a declarat recurs, la data de 20 noiembrie 2018, recurenta-intervenientă F. S.R.L.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 decembrie 2018.

Prin memoriul de recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta F. S.R.L. a solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Galați.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta a criticat încheierea recurată, susținând, în esență, că în mod greșit, netemeinic și nelegal a procedat, instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare, deoarece a considerat că sesizarea de către recurenta-intervenientă a Inspecției Judiciare cu privire la judecătorii recuzați nu ar reprezenta un motiv de admitere a cererii de recuzare, fiind, astfel, încălcate dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 6 din C. proc. civ.

A mai susținut recurenta-intervenientă că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a tranșat în mod greșit, netemeinic și nelegal chestiunea incompatibilității, prin raportare la o interpretare eronată a dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Recurenta- intervenientă a arătat că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță, întrucât cererea de recuzare nu se referă la judecătorul sindic, ci la judecătorii învestiți cu soluționarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de către judecătorul-sindic.

Recurenta a considerat că instanța a dat dovadă de superficialitate în analizarea cererii de recuzare, omițând să observe faptul că, prin considerentele expuse prin încheierea din data de 25 iulie 2018, prin care a fost soluționată cererea de suspendare provizorie formulată în dosarul nr. x/2018, instanța, din compunerea căreia a făcut parte și doamna judecător K., a depășit sfera aspectelor ce se impuneau a fi analizate în procedura de ordonanță președințială, reținând elemente care favorizează, indirect, în dosarul nr. x/2016, pe intimata C. S.R.L.

În consecință, recurenta a solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din data de 5 aprilie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 3 iulie 2019, în baza dispozițiilor art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborate cu cele ale art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 6 decembrie 2019, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

IV. Analizând recursul formulat, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În legătură cu aspectul menționat în cuprinsul raportului întocmit în cauză asupra admisibilității în principiu a recursului, referitor la inadmisibilitatea căii de atac, Înalta Curte apreciază, că, în realitate, acest aspect vizează prematuritatea formulării recursului.

Verificând cu prioritate chestiunea prematurității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., se reține că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".

În speță, recurenta-intervenientă a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere (Încheierea din 8 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă) prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de intimata F. S.R.L. cu privire la judecătorii J. și K. în cadrul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, având ca obiect soluționarea apelului declarat de reclamantul C.I.I. A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei B. S.R.L., împotriva Sentinței nr. 190/2018 din 31 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Textul legal anterior citat instituie condiții speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, aceasta putând fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv 20 noiembrie 2018 și nici la data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - 3 decembrie 2018, cauza (cererea de apel) nu era încă soluționată, având termen de judecată stabilit la data de 12 decembrie 2018.

În acest context procesual, în absența unei hotărâri prin care s-a soluționat cauza sau a unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitat, astfel cum impun dispozițiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., prezentul recurs, Înalta Curte constată că, deși această cale de atac este prevăzută de lege, ea nu este deschisă părților decât la finalul judecății - odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza ori în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive de soluționare a cauzei.

Prin urmare, cum în speță, calea de atac a fost promovată anterior soluționării cererii de apel în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare, față de dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

În această situație, nu pot fi analizate criticile recurentei-interveniente cu privire la motivele de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., urmează a respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-intervenientă împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur formulat, recursul declarat de recurenta-intervenientă în numele altei persoane F. S.R.L. (FOSTĂ L. S.R.L.) împotriva Încheierii din 8 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2019.

GGC - MM