ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 450/2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Brăila, anularea hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 01 din 10 ianuarie 2018.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 117, art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Prin sentința nr. 110/2018 din 25 aprilie 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității, invocate de pârâta S.C. B. S.A. Brăila; a admis excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâta S.C. B. S.A. Brăila și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Brăila, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă.

Împotriva sentinței nr. 110/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a Civilă, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din 07 noiembrie 2018, apelantul-reclamant A. a formulat cereri de recuzare a membrilor completului de judecată C2a format din judecătorii C. și D..

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția a II-a Civilă a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de petentul A. împotriva domnilor judecători C. și D..

Împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a Civilă, reclamantul A. a declarat recurs, la 28 noiembrie 2018, solicitând admiterea căii de atac și a cererii de recuzare a completului de judecată C2a-C+MF, compus din domnii judecători C. și D., și, pe cale de consecință, constatarea incompatibilității acestora.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că doamna judecător C. și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnată să o judece, în dosarul nr. x/2018, iar domnul judecător D. a avut ocazia să "pipăie" fondul, fiind învestit cu soluționarea cauzei în care s-a formulat cererea de recuzare, aspecte care conduc la prezumția de lipsă de imparțialitate a judecătorilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 decembrie 2018, sub nr. x/2018/a1.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) teza I C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În altă ordine de idei, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", iar potrivit art. 132 alin. (9) teza a II-a din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/2009 și la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului", ceea ce îi conferă caracter definitiv.

Astfel, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare este supusă căii extraordinare de atac a recursului ce poate fi promovat doar în condițiile prevăzute de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive prin care s-a soluționat cauza.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care au fost respinse, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de apelantul-reclamant A. împotriva membrilor completului de judecată C2a.

Având în vedere că, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Galați a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2918 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în lipsa unei soluții definitive pronunțate în dosarul x/2018, rezultă că nici încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, nu este susceptibilă de a fi atacată, separat, cu recurs, mai înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, ci doar în termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii definitive ce urmează a se pronunța.

Prin urmare, în considerarea dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră legalitatea căii de atac, indiferent de mențiunile din dispozitivul hotărârii judecătorești, instanța supremă nu poate recunoaște posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual civilă, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 457 alin. (2) teza I C. proc. civ., potrivit căruia "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.".

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual civilă, ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Nefiind îndeplinite, așadar, condițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu s-a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2020.