ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2344/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la 12 septembrie 2016, sub nr. x/2014/a4, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C., în calitate de administrator statutar al reclamantei debitoare, sub forma obligării acestuia la plata sumei de 9.587.128,21 RON, reprezentând pasivul neîndestulat în procedura insolvenței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 169 lit. d) - e) și h) din Legea nr. 85/2014.

Prin Sentința nr. 1/2017 din 13 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis cererea de strămutare formulată de petentul C. și a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 la Tribunalul Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 12 februarie 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a încuviințat cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienții D. și E..

Prin încheierea din 10 mai 2018, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a încuviințat cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenienta F..

Prin Sentința nr. 185/2018 din 24 mai 2018, Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâtul C.; a respins cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții D., E. și F..

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel principal atât reclamanta, cât și intervenienții D. și E., iar intervenienta F. a declarat apel incident.

Prin Decizia nr. 306/A din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta F. împotriva sentinței primei instanțe; a admis apelurile declarate de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B. și apelanții-intervenienți D. și E. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârâtul C. la plata către reclamantă a sumei de 218.482,3 RON.

Împotriva deciziei instanței de apel, C. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-intervenientă F. a depus întâmpinare la 13 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Intimata-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B., a depus întâmpinare la 14 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Recurentul-pârât a depus răspuns la întâmpinare la 27 februarie 2019, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Prin cererea formulată la 3 iunie 2019, recurentul-pârât a precizat că, în temeiul art. 204 C. proc. civ., înțelege să modifice temeiul juridic, în sensul că invocă dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ, referitoare la eroarea materială specifică contestației în anulare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Numai recurentul-pârât a depus un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că recurentul-pârât a precizat că, în temeiul art. 204 C. proc. civ., înțelege să modifice temeiul juridic, în sensul că invocă dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ, referitoare la eroarea materială, specifică contestației în anulare. Față de această precizare, Înalta Curte reține că art. 204 C. proc. civ. vizează numai modificarea cererii de chemare în judecată, fiind aplicabil numai în fața primei instanței, astfel cum rezultă din conținutul și denumirea marginală a acestui text de lege. Așadar, acest text de lege nu poate conduce la transformarea căii de atac exercitate inițial într-o altă cale de atac. A admite soluția contrară ar echivala cu posibilitatea părților de a eluda termenele imperative în care pot fi exercitate căile de atac. Or, conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, recurentul-pârât nu își poate transforma cererea de recurs într-o contestație în anulare, întrucât art. 204 C. proc. civ. nu este aplicabil în materia căilor de atac. Ca atare, instanța supremă urmează a examina admisibilitatea căii extraordinare de atac cu care a fost învestită inițial.

Acțiunea are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C., în calitate de administrator statutar al debitoarei, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 169 lit. d) - e) și h) din Legea nr. 85/2014.

Art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014 prevede că principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, întemeiate pe dispozițiile art. 169 din același act normativ.

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că hotărârile prin care se soluționează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului aflat în insolvență sunt supuse numai apelului.

De asemenea, art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că decizia recurată a fost pronunțată în apel, într-o cauză având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al debitoarei.

Cum art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că hotărârile curții de apel sunt definitive, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că Decizia nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1), raportat la art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva Deciziei nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva Deciziei nr. 306/A din 10 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - MM