ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1185/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal la 8 februarie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. - Sucursala București, a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor datorate conform poliței de asigurare nr. x/22.04.2021, în cuantum total de 242.415 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, de la data scadentei obligației - 08.08.2021 și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 775 din 15 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 185/LP din 11 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost admis apelul declarant de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că: a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 242.415 RON, reprezentând debit principal, precum și la dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 08.08.2021 și până la data plății effective; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 29.930,95 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 217/LP din 20 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost admisă cererea reclamantei, dispunându-se completarea dispozitivului deciziei civile nr. 185/LP din 11 octombrie 2024, în sensul că a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a debitului în valoare de 242.415 RON, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 185/LP din 11 octombrie 2024, pârâta a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă susține că hotărârea este nelegală, deoarece instanța de apel a ignorat dispozițiile articolului 1.270 C. civ.

Recurenta-pârâtă expune exhaustiv situația de fapt și face trimiteri la dispozițiile cotractului de asigurare încheiat cu reclamanta, concluzionând în sensul că instanța de apel a admis apelul cu ignorarea prevederilor contractuale obligatorii pentru părți și întemeindu-și soluția pe dispozițiile legale generale.

În enunțarea principiului forței obligatorii a contractului, art. 1.270 C. civ. asimilează forța contractului, forței legii, astfel că recurenta-pârâtă arată că omisiunea instanței de apel de a se apleca asupra convenției părților, privind calificarea situațiilor care intră în acoperirea asigurării, lipsește de cauză și fundament însuși contractul încheiat de părți.

Mai arată recurenta-pârâtă că dispozițiile legale se aplică numai în subsidiar, în ipoteza în care cele contractuale nu sunt suficiente și că părțile contractului, în virtutea dreptului lor de dispoziție, pot deroga de la normele supletive, precum sunt cele aplicate de instanța de apel, ce reglementează condițiile asigurării.

Recurenta-pârâtă concluzionează în sensul că instanța nu poate interveni peste voința părților în ceea ce privește obiectul contractului ori alte condiții, acestea având, potrivit art. 1.270 C. civ., putere de lege asupra raportului dintre acestea.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante, care a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în subsidiar, excepția nulității recursului, întrucât nu s-a indicat hotărârea atacată. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată la 1 septembrie 2025, iar recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, neputând exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, reclamanta a învestit Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 8 februarie 2022, cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 sus-menționată.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 185/LP din 11 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în apel, într-o cerere vizând materia asigurărilor.

Prin raportare la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, se constată că decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului și, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil. În raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 11.816,70 RON către intimata-reclamantă, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. - SUCURSALA BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 185/LP din 11 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 11.816,70 RON către intimata-reclamantă, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2025.