ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1182/2025

Prin cererea înregistrată la data de 18 noiembrie 2014, în dosarul de insolvență nr. x/2011 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A-BAL S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și AI)O S.R.L., în principal, obligarea pârâților la predarea stației de sortare a balastului iar, în subsidiar, obligarea acestora la plata contravalorii bunului în cuantum de 48.000 euro. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 254.718 RON, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului calculată pentru perioada 30.06.2008 - 18.04.2013 și în continuare până la plata efectivă, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 566 C. civ. și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Prin încheierea din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal- faliment, s-a dispus disjungerea acțiunii înregistrate la 18 noiembrie 2014, formându-se dosarul nr. x/2015. Prin sentința nr. 280/C din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal- comercial, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sibiu. Prin sentința civilă nr. 3440 din 9 iunie 2015, Judecătoria Sibiu, secția Civilă - litigii cu profesioniști, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*- litigii cu profesioniști. Prin încheierea din data de 22 noiembrie 2016, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Prin sentința civilă nr. 166/2017 din 1 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte acțiunea, fiind obligați pârâții să predea reclamantei stația de sortare a balastului, sau să plătească contravaloarea acesteia, echivalentul sumei de 29.000 euro, la care se adaugă suma de 3.766 RON, reprezentând cheltuieli de achiziție și recondiționare; a fost respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la folosul de tras.

Împotriva încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2016 și a sentintei civile nr. 166/2017 din 1 martie 2017 au formulat apel pârâții A. și ADO S.R.L; de asemenea, împotriva sentinței civile nr. 166/2017 din I martie 2017 a formulat apel și reclamanta A - BAL S.R.L., prin administrator judiciar B.. Prin decizia nr. 517/2017 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâți împotriva încheierii de ședință din 22 noiembrie 2016, fiind schimbată în parte încheierea apelată. S-a dispus suspendarea judecării acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. A fost anulată sentința civilă nr. 166/2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu. A fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A-BAL S.R.L.., prin administrator judiciar B., fiind formulată și cerere de repunere în termenul de recurs, iar prin decizia nr. 1500 din 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost admis recursul, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015**. Prin încheierea de ședință din 14 decembrie 2022, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția lipsei capacității de folosință a Ado S.R.L., față de împrejurarea că, prin sentința nr. 368/2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2014, s-a închis procedura insolventei față de societate, hotărârea fiind definitivă. A fost reținută cauza în pronunțare și amânată pronunțarea la 28.12.2022. Prin încheierea de ședință din 28 decembrie 2022, s-a amânat pronunțarea la 11.01.2023. Prin decizia nr. 13/2023 din 11 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtul A.. A fost respinsă acțiunea reclamantei A-Bal S.R.L., prin administrator judiciar B., formulată împotriva pârâtului A.. Au fost obligați reclamanta și pârâtul la câte 840 de RON fiecare, cu titlu de diferență onorariu pentru expertul C., sub acest aspect decizia fiind executorie. Prin încheierea nr. 17/2024 din 5 martie 2024, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a dispus îndreptarea erorii materiale a deciziei nr. 13/2023 din 1 1 ianuarie 2023 în sensul inserării, în alin. (4) al dispozitivului și, respectiv în alineatul penultim al considerentelor deciziei, a mențiunii "840 de RON fiecare" în loc de "840 de zile fiecare".

Împotriva deciziei nr. 13/2023 din 11 ianuarie 2023, precum și a încheierilor de ședință din 14 decembrie 2022, 28 decembrie 2022 și 11 ianuarie 2023, pronuntate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, la data de 15 aprilie 2024 a formulat recurs D., în calitate de succesor în drepturi și administrator special al A-BAL S.R.L., despre care a sustinut că a fost radiată, ca urmare a sentinței nr. 487/2023 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin expirarea termenului de recurs. A solicitat, astfel, să se constate, conform art. 38 C. proc. civ., transmisiunea calității procesuale de la reclamanta A-BAL la recurent, în calitate de asociat unic și succesor universal de drept al societății radiate. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și a încheierilor atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare de către instanța de recurs. Ca o consecință, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În ceea ce privește calitatea sa procesuală, recurentul a precizat că între momentul pronunțării deciziei recurate și cel al comunicării a operat transmiterea calității procesuale potrivit dispozițiilor art. 38 C. proc. civ., fiind o transmisiune legală ce a operat de drept de la societate la asociatul unic, acesta din urmă dobândind, după radiere, patrimoniul societății. Astfel, recurentul, în calitate de asociat unic al societății reclamante la momentul radierii acesteia, a dobândit dreptul procesual privind exercitarea căii de atac a recursului, precum și dreptul substanțial, având ca obiect proprietatea bunului sau dreptul de creanță pentru despăgubiri. S-a arătat că, deși prezentul dosar se afla încă pe rol, radierea societății a fost dispusă în cadrul procedurii insolvenței întrucât s-a concluzionat că nu mai existau în patrimoniul debitoarei bunuri ce puteau fi valorificate. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 29.04.2024, sub nr. x/2015**. La data de 20 iunie 2024, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul A., prin care au fost invocate: - excepția lipsei calității procesuale active a recurentului D., în opinia intimatului nefiind întrunită cerința identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios prevăzută la art. 36 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nici condiția exercitării acțiunii civile prevăzută la art. 32 alin. (1) lit. b) din același cod, raportat la faptul că acesta nu deține nici calitatea de administrator special, nici calitatea de succesor în drepturi al societății A-BAL S.R.L. Distinct, intimatul a arătat că, în prezenta cauză, nu a operat transmisiunea legală de drept a calității procesuale de la societatea radiată la asociatul recurent, nefiind incidente prevederile art. 38 C. proc. civ. - excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei ADO S.R.L., având în vedere că, prin sentința Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nr. 368/2021, din data de 13.10.2021, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2014, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea acestei societăți din Registrul Comerțului; - excepția nulității recursului, întrucât aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 21 ianuarie 2025 s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu privire la care recurentul D. a depus punct de vedere în scris, prin care: - cu privire la calitatea sa procesuală activă, a susținut că o asemenea transmisiune are loc de drept, în virtutea legii, concluzia reținută în raport fiind eronată; - cu privire la calitatea procesuală pasivă a ADO S.R.L. - o atare excepție a lipsei calității procesuale nu poate fi admisă decât concomitent cu recunoașterea transmisiunii calității procesuale pasive către fostul asociat; - cu privire la excepția nulității recursului, a arătat că este de acord cu concluzia respingerii acestei excepții.

Înalta Curte, examinând recursul, reține următoarele: Cu titlu de observație preliminară, se constată faptul că nu există o încheiere de ședință din 11 ianuarie 2023, separată de decizia nr. 13/2023 din 11 ianuarie 2023, la această dată fiind pronunțată însăși hotărârea recurată. Prin urmare, recursul îndreptat împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 nu are obiect. Pe de altă parte, încheierile din 14.12.2022 și 28.12.2022 consemnează dezbaterile de la ultimul termen de judecată și măsurile de amânare succesivă a pronunțării, așa încât fac corp comun cu decizia recurată. În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, reținând următoarele: Potrivit art. 458 C. proc. civ., "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Prin urmare, în analiza admisibilității recursului, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers judiciar care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în proces. Noțiunea de "părți în procesul civil" desemnează persoanele fizice sau juridice care au un litigiu cu privire la un drept subiectiv civil dedus judecății sau la o situație juridică pentru a cărei realizare calea judecății este obligatorie și asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța. Înalta Curte reține că în cauza pendinte, societatea A-BAL S.R.L., reclamantă în dosar, care a dedus judecății o acțiune în revendicare, solicitând obligarea pârâților la predarea bunului reprezentând stație de sortare sau, în subsidiar, la plata contravalorii acestuia, precum și la despăgubiri pentru lipsa de folosință, a fost radiată, la data de 12.12.2023, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis la 03.01.2025 de Oficiul Național al Registrului Comerțului. Or, potrivit art. 38 din C. proc. civ.: "Calitatea de parte se poate transmite legal sau convențional, ca urmare a transmisiunii, în condițiile legii, a drepturilor ori situațiilor juridice deduse judecății." În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 38 C. proc. civ., având în vedere că, pentru ipoteza persoanelor juridice, transmisiunea legală a calității de parte în proces are loc pe calea reorganizării persoanei juridice. (Conform dispozițiilor art. 233 alin. (1) C. civ., reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, divizare sau transformare). Societatea reclamantă a fost radiată din Registrul comerțului, din cuprinsul sentinței nr. 487/2023 din 23 noiembrie 2023 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal rezultând că s-a dispus închiderea procedurii falimentului, reținându-se incidența art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ca urmare a faptului că societatea debitoare nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, astfel încât o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atâta timp cât finalitatea urmărită de lege, respectiv acoperirea pasivului, nu ar putea fi atinsă. S-a reținut, de asemenea, voința creditorilor în sensul închiderii procedurii exprimată în cadrul procesului-verbal al Adunării Creditorilor din data de 09.05.2023. Prin urmare, recurentul D. nu justifică legitimare procesuală în ceea ce privește exercitarea căii de atac a recursului, întrucât, deși se susține de către acesta transmisiunea calității procesuale de la reclamanta A-BAL la recurent, în calitate de asociat unic și succesor universal de drept al societății radiate, nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 55 C. proc. civ. ("sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces"). Cum hotărârea judecătorească în materie civilă are autoritate de lucru judecat numai între părțile litigante, rezultă, astfel, că dreptul de a o ataca cu recurs aparține, cu excepția procurorului și a celor enumerați cu titlu de excepții de dispozițiile art. 37-39 C. proc. civ., numai părților litigante. Drept urmare, instanța de control judiciar, învestită cu judecarea acestei căi de atac, este obligată a verifica, în primul rând, calitatea procesuală a celui ce a declarat recurs, respectiv dacă a dobândit calitatea de parte în proces sau dacă se poate încadra în vreuna dintre categoriile menționate de dispozițiile derogatorii. Această verificare se impune, deoarece terții care nu au dobândit calitate procesuală în proces nu au dreptul de a formula recurs, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Prin urmare, cum în cauza pendinte nu poate fi reținut vreun caz de excepție de la regula generală care recunoaște dreptul de a exercita calea de atac doar celor care au calitatea de părți în proces, și cum D. nu a dobândit, până în această fază procesuală, o atare calitate, făcând aplicarea prevederilor art. 248, coroborate cu dispozițiile art. 38 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de recurentul D., ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.