ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2442/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2017, reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 2.314.496,70 RON, reprezentând paguba produsă unității, conform Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 10.02.2017.

Prin Sentința civilă nr. 668 din 19 mai 2017, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Tribunalului Sibiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea secției a II-a civile și de contencios administrativ și fiscal, complet fond contencios administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 2948 din 20 octombrie 2017, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe

Potrivit Sentinței civile nr. 237 din 03 noiembrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență, s-a stabilit competența material-funcțională de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

Prin Sentința civilă nr. 119 din 15 februarie 2018, Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a admis excepția lipsei de obiect invocată de către pârâți și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind rămasă fără obiect. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâților C., D., G., F., E. și L. suma de câte 1.000 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, și pârâtei H., suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1094 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "M." Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 119 din 15 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 1094 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a declarat recurs recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." Sibiu, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu a fost motivat prin însăși cererea de recurs, conform prevederilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., fiind invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei recurate pentru următoarele argumente:

Instanța de apel, la pronunțarea soluției, nu a ținut cont de împrejurarea că, urmare a admiterii acțiunii formulate de 12 cadre militare în rezervă, prin decizia civilă, irevocabilă, nr. 132/2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite acestora. În consecință, a fost declanșată o cercetare administrativă internă, finalizată prin încheierea Procesului-verbal nr. x din 10.02.2017 prin care reclamanta a fost obligată la "promovarea unei acțiuni civile pentru recuperarea prejudiciului produs unității de către persoanele găsite vinovate". Totodată, comisia de cercetare administrativă a propus, în temeiul art. 70, art. 128 și art. 129 din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013, transmiterea dosarului de cercetare administrativă la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj care a constatat însă că se impune clasarea cauzei pentru neîndeplinirea condițiilor privind săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

Așadar, cererea introductivă de instanță a fost formulată ca urmare a dispozițiilor eșalonului superior, care, ulterior, a dat la scădere, în contul statului, suma pentru care reclamantul a fost obligat să promoveze acțiunea în răspundere delictuală.

Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, recurentul-reclamant a arătat că motivarea instanței de apel cu privire la acest aspect a fost făcută fără o explicitare suficientă și în sensul unei vinovății de fond a instituției recurente, în ansamblul chestiunii litigioase sau în cel al vinovăției de ordin procedural. Altfel spus, a arătat că nu se pot acorda cheltuieli de judecată pârâților în situația respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, pentru că nu există o culpă procesuală.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 04 iulie 2019, conform dovezilor aflate la dosar, iar la data de 12 iulie 2019 recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu a depus punct de vedere la raport prin care a apreciat că recursul exercitat este admisibil în principiu.

Prin rezoluția din data de 17 septembrie 2019 a fost acordat termen la data de 11 decembrie 2019 pentru analiza, în complet de filtru, a admisibilității, în principiu, a recursului

Prin întâmpinarea formulată de intimații-pârâți A., C., D., L., E., F., G. s-a invocat nulitatea și inadmisibilitatea căii de atac, pentru lipsa motivelor de recurs prevăzute în mod expres și limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Intimații-pârâți I. și B. au solicitat, prin întâmpinările formulate, să se constate nulitatea recursului, pentru nemotivarea acestuia, sub aspectul neindicării motivelor de nelegalitate și în ce constă aplicarea greșită a normelor de drept material, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prioritar, Înalta Curte apreciază că se impune a se reține că admisibilitatea unui recurs, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., presupune analiza de către completul de filtru, a îndeplinirii cumulative a condițiilor de fond și de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancțiunea nulității de prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., care reglementează conținutul cererii de recurs, de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., care se referă la încadrarea criticilor în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și de dispozițiile art. 485 din C. proc. civ., referitoare la termenul de exercitare a recursului, a legalității căii de atac exercitate și a îndeplinirii de către recurent a obligației legale de achitare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare.

Analizând admisibilitatea în principiu a căii de atac din perspectiva încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că raportat la prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează a aprecia asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva subsumării motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art- 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând conținutul cererii de recurs, se constată că deși recurentul -reclamant a invocat incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu a indicat, în mod concret, care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de către curtea de apel, în conținutul cererii de recurs acesta rezumându-se doar în a descrie contextul în care a formulat cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a indicat care sunt, în concret, motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii judecătorești recurate și nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, să fie de natură a susține nelegalitatea hotărârii.

Astfel, aspectele decelate prin cererea de recurs referitoare la contextul și motivele de fapt și de drept care au determinat formularea cererii de chemare în judecată, reprezentat, în speță, de Procesul-verbal nr. x din 10.02.2017 întocmit cu ocazia cercetării administrative, nu pot fi circumscrise nici motivului de casare invocat prin cererea de recurs de către recurentul-reclamant, reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în lipsa indicării vreunei norme de drept material pretins a fi fost greșit aplicată sau interpretată de către curtea de apel, și nici unui alt motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Nici chestiunea la care face referire recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs privitoare la obligarea acestuia la plata cheltuielile de judecată de către prima instanță, nu poate fi circumscrisă vreunui motiv de nelegalitate, prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., argumentele invocate nefiind în măsură a susține nelegalitatea hotărârii curții de apel din această perspectivă. De altfel, deși critica recurentului-reclamant privește acordarea cheltuielilor de judecată, în cuprinsul cererii de recurs se face trimitere la dispozițiile art. 435 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează opozabilitatea și obligativitatea hotărârii judecătorești.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Așa fiind, cum recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu deși a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., niciunul din argumentele expuse prin cererea de recurs nu poate fi încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul declarat de reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu împotriva Deciziei civile nr. 1094 din data de 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va admite cererea intimaților-pârâți A., C., D., L., E., F. și G. privind acordarea cheltuielilor de judecată, și conform dovezilor aflate la filele x ale dosarului de recurs al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va dispune obligarea recurentului-reclamant, căzut în pretenții, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu la plata sumei de 300 RON către fiecare dintre intimații pârâți A., C., D., L., E., F. și G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu împotriva Deciziei civile nr. 1094 din data de 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situații de Urgență "M." al județului Sibiu la plata sumei de 300 RON către fiecare dintre intimații pârâți A., C., D., L., E., F. și G., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN