ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3916/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3916/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 12 septembrie 2019
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2016 în data de 9.02.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea în totalitate a Deciziei nr. 7347/26.08.2015 emisă de pârâtă privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere x/02.04..2015 și a raportului de inspecție fiscală x/02.04.2015 emise de către AJFP Sibiu; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
Prin sentința nr. 471/CA/2016, Tribunalul Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței sesizate, invocată prin întâmpinare de către pârâtă, și a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal competența soluționării cauzei în fond.
Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia a respins, prin încheierea pronunțată la 03 iunie 2016, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, ridicată de reclamantă, și a reținut spre competentă soluționare acțiunea dedusă prezentei judecăți.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 148 din 10 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B. și Administrator judiciar Cabinet individual de insolvență C., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice, în consecință, a anulat decizia 7347/26.08.2015 emisă de pârât Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul de soluționare contestații prin care s-a dispus suspendare a contestației formulate de S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere x/02.04.2015 și RIF x/02.04.2015 și a obligat pârâtul să soluționeze pe fond contestația administrativă. A obligat pârâtul la 850 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în reprezentarea Direcției Generale, Regională a Finanțelor Publice Brașov, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, invocând critici care vizează cazul prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate.
II. Soluția instanței de recurs
Argumente de fapt și de drept relevante
Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs de către pârâtă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.
Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, în raport cu obiectul cererii deduse judecății, se constată că, potrivit dispozițiilor potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece hotărârea recurată a fost comunicată reclamantei la data de 28 iulie 2016 (dosar fond), iar cererea de recurs a fost depusă la instanța de fond la data de 17 august 2016 (dosar recurs).
Având în vedere data comunicării hotărârii recurate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului, calculată potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ., era data de 16 august 2016, față de împrejurarea că ziua de 13 august 2016 s-a împlinit într-o zi de sâmbătă, iar ziua de 15 august 2016 a fost declarată zi libera națională.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, raportat la art. 248 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca tardiv formulat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în reprezentarea Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 148 din 10 iunie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.