ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4500/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 ianuarie 2015, sub dosar nr. x/2015, reclamantul A., prin avocat B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., a solicitat să i se constate dreptul de proprietate în cotă de 40% din stația de sortare agregate (balastieră) evaluată la 300.000 RON. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6166 din 10 iunie 2015, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția a II-a Civilă.

Prin sentința civilă nr. 272 din 08 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a Civilă, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Galați, s-a constatat ivit un conflict de competență și s-a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel Galați, secția I civilă pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 145/FCC din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

După stabilirea competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 03 noiembrie 2015, sub dosar nr. x/2015.

Prin încheierea din data de 16 martie 2016, s-a respins, ca nefondată, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați, s-a calificat excepția lipsei de interes a reclamantului ca fiind o apărare pe fondul cauzei și s-a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. C. S.R.L. și excepția inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele reținute în încheiere.

Prin sentința civilă nr. 6866 din 14 octombrie 2016, Judecătoria Galați a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A.; a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.R.L.; a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare; a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A. și a luat act că pârâta S.C. C. S.R.L. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 26 noiembrie 2016, prin corespondență, a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1342 din 15 noiembrie 2017 Tribunalul Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6866 din 14 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei civile sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând ca în raport de probatoriul administrat în cauză, să se dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat, rejudecarea cauzei în fond și modificarea în tot a sentinței civile apelate iar, pe cale de consecință, admiterea cererii prin constatarea unui drept de proprietate de 40% din stația de sortare agregate de balastieră, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 281/R din 23 mai 2018, a admis excepția.

A declinat competența de soluționare a recursului civil declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1342 din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a art. 95 pct. 1 C. proc. civ. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.

Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.

Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.

În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).

Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".

În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Galați, secția I civilă revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Galați, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1342/2017 din 15 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Galați.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.10.2018.