ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4755/2018

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.03.2015 pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/2015, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. să se constate caracterul abuziv și nulitatea clauzelor prevăzute la art. 1 pct. 1 lit. b), art. 4, pct. 4.7, art. 4, pct. 4.11, art. 6, pct. 6.1, pct. 6.2, art. 5, pct. 5.1, art. 11, pct. 11.1-11.2 din contractul de credit nr. x/12.09.2008 precum și art. 2.2, art. 2.3, art. 2.6, art. 2.8, art. 2.9 din actul adițional încheiat la data de 22.02.2013 precum și restituirea sumelor percepute și reținute în baza clauzelor abuzive de la data de 12.09.2008 până la momentul restituirii efective. Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate lunar cu titlu de comision de administrare credit în cuantum de 4723,88 CHF, sumă calculată de la data încheierii contractului până la data de 12.02.2013 și a sumelor încasate cu acest titlu până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, restituirea comisionului de procesare în sumă de 1151,95 CHF, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aplicată sumei de restituit raportată la data introducerii cererii și data plății efective, precum și obligarea pârâtei la eliminarea din contract a art. 6 pct. 6.2 privind comisionul de administrare lunară de 0,15% aplicat la valoarea soldului creditului, modificarea clauzei privind riscul valutar și rambursarea creditului la nivelul cursului de schimb valutar al monedei CHF de la momentul contractării creditului ipotecar, refacerea graficului de rambursare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au prevalat de dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva CE nr. 93/13/CEE/1993, Decizia nr. 1393/02.04.2013 a ICCJ, Decizia CJUE pronunțată în cauza C26/13.

Prin sentința civila nr. 7405 din 31.10.2016 Judecătoria Galați admite în parte cererea formulată de către reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. cu sediul în SECTOR 1, București, și C. S.A. SUCURSALA GALAȚI cu sediul în GALAȚI.

Constată caracterul abuziv și nulitatea clauzei prevăzute la art. 4 pct. 7 din Contractul de credit nr. x, referitoare la posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii.

Constată caracterul abuziv și nulitatea clauzei prevăzute la art. 1 pct. 1 lit. b) din Contractul de credit nr. x referitor la perceperea comisionului de procesare credit și dispune restituirea către reclamant a sumei de 1151,95 CHF, reprezentând comision de procesare credit încasat abuziv .

Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 7405 din 31.10.2016 a Judecătoriei Galați au declarat apel pârâta C. S.A. motivând că hotărârea instanței de fond este lipsita de temei legal, invocând disp. art. 466 C. proc. civ. precum si reclamanții A. și B..

Prin decizia civilă nr. 63/01.02.2018 Tribunalul Galați a respins ca nefondate apelurile promovate atât de reclamanți cât și de pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 63/01.02.2018 a Tribunalului Galați, în termen legal, au declarat recurs reclamanții B. și A., pentru motivele dezvoltate în scris, solicitând admiterea recursului și în rejudecare, admiterea acțiunii în integralitate cu toate capetele de cerere, cât și pârâta C. S.A. București.

La termenul din data de 07.05.2018, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea recursului.

Curtea de Apel Galați, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 230/R din 07 mai 2018 a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a recursurilor de către Curtea de Apel Galați și, în consecință;

A declinat competența de soluționare a recursurilor civile promovate de reclamanții B. și A. și de către pârâta C. S.A. București împotriva deciziei civile nr. 63/01.02.2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă - litigii cu profesioniști în dosarul nr. x/2015, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin adresa emisă de Curtea de Apel Galați, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 06 iulie 2018.

În ședința publică din data de 8 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite cu următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Astfel fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Această din urmă sintagmă "în cazurile prevăzute de lege" din cuprinsul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. trebuie coroborată cu dispozițiile conexe ale diferitelor legi prin care se reglementează calea de atac a recursului împotriva anumitor hotărâri pronunțate în condițiile legii. Pentru exemplificare, art. 21 din Legea nr. 304/2004 stabilește că secția I Civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

În soluționarea excepției de necompetență materială, invocată din oficiu, Înalta Curte consideră că este necesar a se ține seama de existența normativă a recursului și de faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor condiții de acces la anumite căi de atac.

În speța supusă examinării, Curtea de Apel Galați a apreciat că împotriva deciziei nr. 63 din 01 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă nu se poate exercita recursul la curtea de apel, în condițiile art. 96 alin. (3) C. proc. civ., reținând că prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. permit Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra recursului îndreptat împotriva unei decizii emise de tribunal ca instanță de apel.

Contrar celor reținute de către Curtea de Apel Galați, Înalta Curte constată că numai recursurile reglementate de legiuitor pot face obiectul examinării la instanța supremă și că, pe lângă necesitatea existenței normative a recursului, este important a se avea în vedere condițiile exercitării respectivei căi de atac, în lumina art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Din dispoziția legală menționată rezultă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Așadar, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Interpretarea dată de Curtea de Apel Galați, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, echivalează cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți de Casație și Justiție la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă nouă de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., potrivit cărora, reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod.

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nici această dispoziție legală nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanță de drept comun în soluționarea recursurilor.

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementează obiectul și scopul recursului și nu în ultimul rând instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac în cadrul căreia se înfăptuiește controlul de legalitate.

În ceea ce privește obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă, el se determină conform normei de competență stabilită de art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Așadar, potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ. pentru a fi competentă Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului, este necesar să existe o hotărâre a curții de apel sau o prevedere expresă a legii în acest sens.

Or, speța supusă judecății nu se regăsește în niciuna dintre aceste ipoteze fiind vorba de o decizie pronunțată de tribunal în apel în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, trebuie subliniat că, în materie procesual civilă, funcționează principiul organizării ierarhice a instanțelor judecătorești, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

Această ierarhie instituțională, ce rezultă atât din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, cât și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare, realizându-se astfel controlul judiciar.

Astfel, chiar în lipsa unei prevederi exprese în Legea nr. 304/2004, ansamblul dispozițiilor C. proc. civ. conduc spre concluzia că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată într-un sistem piramidal, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

Relevantă sub acest aspect este prezența sintagmei "instanța ierarhic superioară" în mai multe articole ale C. proc. civ. - putând fi enumerate, cu titlu de exemplu, art. 53 alin. (1), art. 64 alin. (4), art. 132 alin. (4), art. 344, art. 406 alin. (6), art. 410, art. 414 alin. (1), art. 421 alin. (2), art. 437 alin. (1), art. 440 și art. 1071 alin. (1) -, întotdeauna cu scopul de a indica instanța competentă să soluționeze o cale de atac.

Or, toate aceste dispoziții legale reprezintă o aplicație particulară a unui principiu de drept procesual civil (decurgând din principiul de organizare judecătorească în sistem ierarhic de tip piramidal), conform căruia instanțelor de control judiciar le revine competența de a soluționa căile de atac prevăzute de lege, din treaptă în treaptă.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea faptului că în cauză nu se poate pune în discuție aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017, astfel cum reține Curtea de Apel Galați, întrucât aceasta ar fi relevantă într-un alt context decât cel al competenței ratione materiae de soluționare a recursului, anume cel al admisibilității căii extraordinare de atac.

Mai mult, sub aspectul aplicării deciziei Curții Constituționale nr. 369/30.05.2017 se reține faptul că, prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, instanța supremă a statuat în sensul că ea se aplică doar proceselor civile începute după data publicării hotărârii instanței de contencios constituțional.

Având în vedere considerentele arătate, precum și faptul că în cauza supusă judecății decizia recurată este pronunțată de Tribunalul Galați în privința căreia nu există o dispoziție legală expresă atributivă de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Galați căreia îi aparține competența ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ.:

"nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurenții-reclamanți A. și B. și de recurenta-pârâtă C. S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 63 din 10 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în favoarea Curții de Apel Galați, secția I Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2018.