ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 1350, art. 1531, art. 1535 C. civ. și art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020 - 2021.

Prin sentința civilă nr. 5513 din 19 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis acțiunea formulată.

S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 361.468,80 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forței de muncă, conform facturilor nr. x-335 din data de 11.05.2022.

În esență, după prezentarea situației de fapt și a parcursului procesual al litigiului, circumscris motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021, cu ocazia dezbaterii apelului, arătându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.

A precizat revizuentul că între părțile din prezenta cauză au existat mai multe litigii având ca obiect decontarea contravalorii biletelor de recuperare a forței de muncă, aplicându-se prevederile art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021, iar sentințele și deciziile deja pronunțate, pe care le-a enumerat, se impun cu autoritate de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul a susținut că toate cauzele enumerate au avut drept temei decontarea biletelor de recuperare, pentru perioade aferente anului 2021 și 2022, în conformitate cu art. 82 alin. (3) paragraful 1 din Contractul colectiv de muncă, iar instanțele de judecată au statuat în mod definitiv că, potrivit dispozițiilor menționate, pentru nașterea dreptului la reducerea costului biletului de odihnă, în scopul recuperării capacității de muncă, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: efectuarea concediului de odihnă timp de patru zile consecutive; efectuarea concediului de odihnă la un centru sindical de recuperare pentru salariații Metrorex, deschis în stațiunea Bușteni, respectarea tarifelor biletelor de odihnă pentru recuperare, stabilite prin acordul părților și încadrarea angajatorului în limitele de deductibilitate a cheltuielilor sociale prevăzute în Codul fiscal.

Suplimentar acestor condiții, pentru decontarea biletului de odihnă pentru recuperare, este necesară depunerea la angajator a unei facturi centralizatoare emise de sindicatul semnatar al contractului colectiv de muncă, însoțită de borderou justificativ.

Revizuentul a prezentat jurisprudența apreciată a fi relevantă, cu privire la reglementarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, invocând totodată jurisprudența Curții Constituționale a României și a C.E.D.O.

În continuare, revizuentul a redat paragrafe ale deciziei atacate, susținând că instanța de control judiciar, dintr-o gravă eroare, nu a înțeles natura biletelor a căror decontare s-a cerut, decizia contestată făcând vorbire de bilete de odihnă și tratament și nu de bilete de recuperare.

Astfel, revizuentul a precizat că trebuia făcută distincția între situația decontării biletelor de odihnă, eliberate de Sindicatul Unitatea - Sindicatul Liber Metrou, conform art. 82 alin. (2) part. 3 teza I, și situația biletelor de odihnă pentru recuperare, emise pentru centrele sindicale de recuperare, pentru salariații Metrorex, deschise în stațiunea Bușteni, decontate conform art. 82, alin. (3) part. 4 teza I.

A subliniat revizuentul că, în celelalte dosare, s-a dispus plata sumelor aferente stagiilor de recuperare pentru lunile iunie 2021- decembrie 2022, pentru salariații Metrorex, pentru biletele de odihnă cu decontare la A. și B. din stațiunea Bușteni.

A solicitat, în considerarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să se constate că decizia nr. 1525/2025 din 14.04.2025 a Curții de Apel București este contrară celorlalte statuări anterioare, dispuse în dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2021, nr. w/2021, nr. t/2021, nr. s/2023 și nr. z/2024, contrarietatea de considerente provenind, în esență, din interpretarea diferită a aplicării art. 82 alin. (3) part. 3 și alin. (4) din Contractul colectiv de muncă, toate aceste hotărâri fiind pronunțate între aceleași părți și având același obiect.

Reamintind faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, invocată drept apărare de fond, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (4) C. proc. civ., revizuentul a apreciat cererea formulată ca fiind admisibilă și a solicitat admiterea acesteia.

La data de 21 august 2025 intimata Societatea Metrorex S.A. a formulat întâmpinare prin care a apreciat cererea de revizuire ca inadmisibilă, neîntemeiată și nefondată, solicitând respingerea acesteia, cu consecința menținerii, ca temeinică și legală, a deciziei a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, admisibilitatea cererii de revizuire, pusă în discuție prin întâmpinare, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., reține următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, revizuentul a arătat, în esență, că prin decizia nr. 1525/2025 din 14.04.2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat o soluție nelegală, care încalcă principiul egalității în drepturi, precum și autoritatea de lucru judecat a mai multor decizii, pronunțate în dosare care au avut aceeași situație de fapt, același obiect, respectiv acordarea contravalorii biletelor de recuperare a forței de muncă, în conformitate cu art. 82 din Contractul colectiv de muncă 2020-2021.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe cele două forme de manifestare ale lucrului judecat pe care le reglementează art. 431 C. proc. civ., respectiv efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, și cel pozitiv, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

În cauza supusă judecății, din examinarea conținutului cererii de revizuire, se observă că ceea ce se invocă, în realitate, nu este încălcarea autorității de lucru judecat, în vreuna din cele două forme de manifestare la care s-a făcut anterior referire, ci existența unei practici judiciare neunitare.

Astfel, contrarietatea susținută de revizuent se referă la maniera diferită de soluționare a unor cereri similare, în care calitatea de reclamant a aparținut aceleiași entități, respectiv Sindicatul Unitatea Sindicatul Liber Metrou, ce a formulat acțiuni în numele membrilor acestuia. Prin urmare, nu se poate reține identitatea de părți între litigiile menționate, atât timp cât numai reprezentantul reclamanților este același, în timp ce părțile sunt diferite.

Câtă vreme în motivele de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile instanțelor, pronunțate în cauze similare, în privința altor părți pe care le reprezintă revizuentul, aceștia din urmă nu pot obține anularea hotărârilor, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că demersul judiciar pendinte nu a fost determinat de existența unor hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea revizuentului față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel București prin decizia atacată, prin raportare la soluțiile pronunțate în alte cauze.

Mai mult, hotărârea atacată nu este potrivnică deciziilor invocate de revizuent, întrucât nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a acestora, respectiv efectul pozitiv prevăzut la art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Verificând deciziile invocate ca fiind potrivnice se constată că, deși vizează acordarea acelorași drepturi, reglementate de art. 82 alin. (3) part. 3 și alin. (4) din Contractul colectiv de muncă 2021-2022, situațiile concrete sunt diferite, raportat la obiectul fiecărui dosar în parte, la sumele ce s-au solicitat a fi decontate prin facturi fiscale eliberate de unitățile de cazare și la natura biletelor a căror decontare s-a cerut.

Prin urmare, Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul dosarelor invocate de revizuent sunt diferite, drepturile ce se solicită a fi realizate prin decontare în baza art. 82 alin. (3) part. 3 și alin. (4) din Contractul colectiv de muncă 2021-2022, fiind analizate în concret pentru fiecare angajat în parte, rezultă că între litigiile invocate și prezenta acțiune nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că, în speță, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase dezlegate în hotărârile indicate de revizuent cu cea din cauza dedusă judecății.

Împrejurarea că instanța de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunță soluții diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudență neunitară, ce nu are însă ca remediu cererea de revizuire.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, atunci când sunt îndeplinite cerințele legale pentru reținerea acesteia. În lipsa identității de părți și de obiect, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în ipoteza în care instanța judecătorească este chemată să facă interpretarea și aplicarea concretă a unei clauze contractuale, pe care, anterior, alte instanțe au interpretat-o și aplicat-o, în funcție de circumstanțele fiecărui litigiu dedus judecății.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 513 din același cod, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât, pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul "UNITATEA" - SINDICATUL LIBER METROU împotriva deciziei nr. 1525/2025 din 14 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.