ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 931/2025

HOTĂRÂRE
22.05.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 931/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra revizuirii de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2024, la 15.01.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta METROREX S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 587.664 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forței de muncă.

Prin sentința civilă nr. 2241/02.04.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea, a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 587.664 RON, reprezentând contravaloarea biletelor de recuperare a forței de muncă; a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 92/2025 din 20.01.2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, a susținut că a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în etapa apelului cu privire la aplicarea art. 82 din contractul colectiv de muncă 2020-2021, evidențiind că între părțile litigante au existat mai multe litigii având ca obiect decontarea contravalorii biletelor de recuperare a forței de muncă.

În acest sens, a arătat că a invocat hotărârile pronunțate în șapte dosare, respectiv deciziile civile nr. 3878/23.06.2023, nr. 4433/21.09.2023, nr. 4830/06.10.2023, nr. 5227/24.10.2023, nr. 1643/03.04.2024, nr. 5139/03.12.2024 și nr. 5140/03.12.2024, pronunțate de aceeași instanță, toate intrate în autoritatea de lucru judecat.

În continuare, a arătat că cererea de chemare în judecată a vizat facturile nr. x-310/28.04.2022 și 08.03.2022, iar în celelalte dosare acțiunile introductive au vizat alte facturi din altă perioada, respectiv august- noiembrie 2021 și 21.07.2022, ce au avut ca temei dreptul la decontarea biletelor de recuperare, conform art. 82 alin. (3) paragraful 1 din contractul colectiv de muncă.

De altfel, în sprijinul cererii de revizuire, revizuentul a făcut trimitere la jurisprudența instanței supreme, cu referire la deciziile civile nr. 4100/2018 și nr. 2787/12.06.2024, pronunțate de secția I Civilă, respectiv contencios administrativ și fiscal.

Totodată, după redarea mai multor considerente din hotărârea atacată, revizuentul a susținut că instanța a fost într-o eroare, întrucât nu a înțeles natura biletelor pentru care s-a solicitat decontarea; astfel, în decizie se face referire la bilete de odihnă și tratament, și nu la bilete de recuperare, care se decontează după proceduri diferite, context în care afirmă că hotărârea este bazată pe considerente străine cauzei.

În considerarea celor expuse, a solicitat să se constate că decizia nr. 92/2025 este contrară celorlalte statuări, anterioare, dispuse în hotărârile menționate mai sus, contrarietatea de hotărâri provenind în esență din interpretarea diferită a aplicării art. 82 alin. (3) paragraful 3 și alin. (4) din contractul colectiv de muncă. De altfel, toate aceste hotărâri au fost pronunțate între aceleași părți, având același obiect.

În final, a arătat că a invocat ca și apărare de fond autoritatea de lucru judecat, însă curtea de apel nu s-a pronunțat asupra acestei chestiuni și nici nu a combătut aspectele reținute de prima instanță în legătură cu această chestiune, context în care a făcut trimitere la art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmărește respectarea autorității de lucru judecat din perspectiva efectului pozitiv, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acestuia.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât și a unuia pozitiv.

Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerința triplei identități, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerința identității de părți. În acest din urmă caz, instanța supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătorești, caracterul acesteia, de a fi obligatorie și producătoare de efecte, se manifestă numai între părți și succesorii lor; față de terți, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte va examina dacă cerința identității de părți este întrunită.

Înalta Curte notează că, A. a acționat în toate dosarele în baza legitimării procesuale active extraordinare prevăzută art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în vigoare la data sesizării instanțelor, exercitând drepturi în numele membrilor săi, care au fost diferiți în fiecare proces.

În cauza de față, reclamantul A. a acționat în numele unor anumiți membri de sindicat, în timp ce, în celelalte șapte dosare invocate, același sindicat a reprezentat alți membri de sindicat.

Prin urmare, nu există identitate de părți între litigiile invocate.

Totodată, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută nici o eventuală identitate a chestiunilor litigioase dezlegate prin hotărârile judecătorești invocate. Aceasta întrucât, deși cererile formulate privesc aceleași dispoziții din contractul colectiv de muncă - art. 82 alin. (3) paragraful 3 și alin. (4) - situațiile de fapt au fost diferite: natura biletelor, unitățile de cazare, facturile fiscale și sumele solicitate au variat de la un dosar la altul, impunând o analiză particulară a fiecărui caz în parte pentru fiecare membru de sindicat.

De altfel, Înalta Curte notează că, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul nu invocă în realitate o încălcare a autorității de lucru judecat - în vreuna din cele două forme de manifestare menționate anterior -, ci existența unei practici judiciare neunitare; însă, invocarea unei practici neunitare nu poate fi valorificată pe calea revizuirii, întrucât aceasta este o cale extraordinară de atac și nu o procedură menită să asigure o uniformizare a jurisprudenței.

Față de argumentele precedente, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., urmează să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 92/2025 din 20.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata METROREX S.A.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-09-16
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1164/2025
Ședința publică din data de 16 septembrie 2025 Asupra cererii de revizuire, din actele dosarului, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la 15 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
ÎCCJ 2023-12-12
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2629/2023
irea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea", iar potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale". Prin
ÎCCJ 2022-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 238/2022
Ședința publică din data de 3 februarie 2022 Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclama
ÎCCJ 2021-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2021
Ședința publică din data de 18 martie 2021 Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul TRIBUNALULUI BUCUREȘTI SECȚIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr. x/201
ÎCCJ 2020-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2020
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocațial redus. 8. Prin decizia civilă
Sursă