ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Prin sentința civilă nr. 1578/2023 din 14 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantă și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 287.530,29 RON, cu titlu de despăgubiri; a fost respinsî cererea reconvențională, ca nefondată.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.359 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 9.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1806 A din 26 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admisă excepția de netimbrare și a fost anulat apelul apelantei- pârâte B. S.R.L., ca netimbrat.

A fost admis apelul apelantei-reclamante A. S.R.L. și schimbată în parte sentința apelată, în sensul înlăturării obligației apelantei- reclamante de plată a cheltuielilor de judecată către pârâtă.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut nelegalitatea deciziei atacate, arătând că în prezenta cauză, instanța de apel a admis în mod neîntemeiat excepția de netimbrare a apelului, în condițiile în care recurentei nu i s-a comunicat în mod corespunzător obligația de a plăti taxa judiciară de timbru.

Susține că omiterea acestei comunicări nu poate fi imputată recurentei și prin urmare, aplicarea unei astfel de sancțiuni contravine principiilor unui proces echitabil, precum și normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea actelor.

Astfel, respingerea apelului în aceste condiții i-a cauzat o vătămare gravă, care nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a menționat de remarcat faptul că a manifestat o conduită procesuală activă și conformă cu cerințele de procedură, așa cum demonstrează depunerea întâmpinării la apelul părții adverse, precum și răspunsul la întâmpinare, demersuri ce indică faptul că a răspuns prompt și a respectat obligațiile procesuale de fiecare dată când acestea i-au fost aduse la cunoștință.

Faptul că instanța nu a transmis adresa cu privire la plata taxei judiciare de timbru constituie o omisiune care nu poate fi imputată recurentei și astfel, aplicarea de către instanță a sancțiunii anulării apelului pentru netimbrare, fără a asigura o comunicare corespunzătoare și efectivă a acestei obligații, constituie o aplicare greșită a dispozițiilor legale și o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de normele procedurale.

Prin urmare, recurenta- pârâtă consideră justificată solicitarea de casare a hotărârii pe motivul aplicării greșite a legii, deoarece instanța, deși a invocat dispozițiile legale aplicabile, nu le-a respectat, prin omiterea asigurării unei comunicări corespunzătoare a obligației de achitare a taxei de timbru, ceea ce a dus la o aplicare eronată a legii în detrimentul drepturilor procesuale ale recurentei (motiv de recurs circumscris de aceasta art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

În esență, prin criticile formulate în susținerea primului motiv de recurs invocat și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a învederat că în cauză, s-au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de C. proc. civ., referitoare la obligativitatea citării părților în modalitatea indicată prin cererile formulate.

În argumentarea acestei critici, recurenta-pârâtă a arătat că nu a fost înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară aferentă cererii de apel, nefiindu-i comunicată în mod corespunzător această obligație și astfel, respingerea apelului în aceste condiții i-a cauzat o vătămare gravă, care nu poate fi acoperită decât prin anularea hotărârii pronunțate.

Examinând această critică Înalta Curte constată că este fondată și determină casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale părților litigante, având în vedere cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Totodată, art. 211 din același act normativ prevede că activitatea de cercetare și dezbatere a fondului procesului se poate face doar cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia.

În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

Aceste aspecte legale sunt corelate în mod necesar cu dispozițiile art. 14 C. proc. civ. care consacră principiul contradictorialității și care stabilește că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 154 din C. proc. civ. prevede care sunt modalitățile de comunicare a citațiilor și a altor acte de procedură în procesul civil, acestea fiind reglementate după cum urmează: prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzută de lege; prin executori judecătorești, la solicitarea părții și pe cheltuiala acesteia; prin servicii de curierat rapid și prin telefax, poștă electronică, dacă partea a indicat datele corespunzătoare în acest scop, sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea actului și confirmarea primirii acestuia.

Toate aceste modalități de comunicare a actelor de procedură sunt principale și pot fi utilizate alternativ, nefiind condiționate de obligativitatea îndeplinirii procedurii prin agent poștal, în format letric, întrucât utilizarea oricăreia dintre formele de comunicare reglementate de textul menționat anterior produce același efect juridic cu privire la înștiințarea părților despre existența procesului civil.

Un alt principiu fundamental al dreptului procesual civil este cel al disponibilității, reglementat de art. 9 din C. proc. civ., care implică nu numai dreptul reclamantului de a porni procesul civil, de a uza de căile de atac prevăzute de lege sau de a renunța la acțiune sau la drept, dar și dreptul de dispoziție al părților cu privire la exercițiul drepturilor lor procesuale.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., în măsura în care se stabilește că transmiterea actelor de procedură prin e-mail, dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare, atunci principiul disponibilității permite părții să ceară comunicarea în format electronic, instanța fiind obligată să procedeze de această manieră în procesul civil.

Atunci când comunicarea actelor de procedură se face prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie confirmarea de primire, procedura socotindu-se îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii(art. 165 alin. (3) C. proc. civ.).

Aceeași este și optica legiuitorului reflectată în dispozițiile C. proc. civ., în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, care a modificat art. 154, art. 163 și art. 165 C. proc. civ., dovada comunicării actului de procedură, inclusiv a datei acesteia, prin telefax, poștă electronică sau alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului se va face prin mesajul transmis din partea sistemului tehnic folosit că respectivul act a ajuns la destinatar.

De subliniat, în același sens, că prin Decizia nr. 75/2022 dată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 154 alin. (1), (6) și (6)1, art. 163 alin. (5), art. 164 alin. (4) și art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că:

"Efectuarea procedurii de citare, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., dacă partea a solicitat și a indicat datele corespunzătoare în acest scop, constituie o modalitate principală de comunicare a actelor de procedură, fără a fi condiționată de efectuarea procedurii în format letric, conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din același act normativ."

În considerentele acestei decizii, obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., s-a reținut că alegerea de către instanță a modalității de comunicare a actelor de procedură cu ignorarea opțiunii exprimate de parte poate avea ca efect lipsirea acesteia de posibilitatea de a participa efectiv la desfășurarea procesului, chestiune de natură să afecteze în substanța sa dreptul la apărare, garantat părților în procesul civil prin art. 13 alin. (1) din C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenție, în componenta sa privind liberul acces la o instanță din perspectiva efectivității citării părții în procesul civil.

În cazul concret dedus judecății, prin cererea de sesizare a instanței de apel, apelanta-pârâtă B. S.R.L. a indicat, într-adevăr, ca adresă de sediu procedural ales str. x, Timișoara, dar, prin aceeași cerere de apel a formulat cerere de accesare a dosarului în format electronic și a solicitat, în mod expres, ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la adresa de e-mail indicată.

Examinând actele dosarului, respectiv dovezile de comunicare a actelor de procedură, se constată că instanța de apel a procedat la judecarea cererii de apel, deși citarea apelantei-pârâte nu fusese realizată, conform dispozițiilor art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., la adresa de e-mail indicată, iar aceasta nu fusese, în mod legal, înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii sale de apel.

Înalta Curte observă că toate comunicările efectuate în cauză către apelanta-pârâtă au fost realizate în format letric, prin agentul poștal, la sediul procedural ales ori la sediul social al acesteia, instanța de apel omițând cu desăvârșire transmiterea actelor de procedură prin poștă electronică, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., astfel cum aceasta solicitase.

Totodată, comunicarea privind obligația de plată a taxei de timbru nu se regăsește în sistemul informatizat ECRIS, așa încât recurenta să fi avut posibilitatea de a lua cunoștință de aceasta prin accesarea dosarului electronic.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că apelanta-pârâtă nu a putut beneficia de garanțiile procesuale inerente procesului civil - dreptul la apărare și contradictorialitatea, cu consecințe pe plan procesual, în sensul că nu a achitat taxa judiciară de timbru și nu a putut susține cererea de apel.

Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei nr. 75/2022, mai sus-arătate, "138. Neefectuarea procedurii de comunicare potrivit solicitării reclamantului are ca efect încălcarea dreptului la un proces echitabil, care conține în structura sa dreptul de acces la justiție, de vreme ce, ca urmare a comportamentului instanței, justițiabilul nu a fost informat despre comunicarea hotărârii sau a oricărui alt act de procedură și, în mod subsecvent, nu a fost în măsură să își exercite drepturile procesuale, (...)".

Dispozițiile art. 175 C. proc. civ. prevăd că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrarie.

Din perspectiva interesului ocrotit prin dispozițiile legale enunțate, nulitatea este relativă, ceea ce presupune că poate fi invocată numai de către cel vătămat, anume de partea pentru care procedura de citare nu a fost îndeplinită în condițiile legii și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Însă, în speță, în considerarea dispozițiilor art. 175 C. proc. civ., neînmânarea comunicărilor obligației de a timbra ori a citației, în condițiile impuse de lege, este sancționată cu nulitatea și, în consecință, vătămarea este prezumată până la proba contrarie, probă ce incumbă părții adverse care are un interes procesual în înlăturarea sancțiunii nulității.

Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia mai sus-menționată, a statuat că:

"Actul de citare a părții în proces, într-o altă modalitate decât cea invocată prin cererea adresată instanței, este lovit de nulitate în temeiul dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., dacă prin nerespectarea modalității de comunicare a actului de procedură s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, fără a fi condiționată de utilizarea procedurii înscrierii în fals, în temeiul dispozițiilor art. 163 alin. (5) și art. 164 alin. (4) din C. proc. civ.."

Această consecință legală reiese în mod logic din reglementarea ca instituții fundamentale ale procesului civil a procedurii citării și comunicării actelor de procedură, menite să contribuie la concretizarea dreptului la apărare și la exercițiul firesc al contradictorialității, ambele cu semnificația unor garanții substanțiale ale procesului echitabil reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauza dedusă judecății, curtea de apel a procedat la judecata cererii de apel, deși comunicarea obligației de a timbra apelul și citarea apelantei-pârâte nu au fost realizate conform dispozițiilor art. 154 alin. (6) C. proc. civ., la adresa de email indicată, astfel cum apelanta solicitase în mod exclusiv.

Procedând în acest mod, cu neobservarea formelor legale, instanța de apel a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil, în sensul avut în vedere de art. 175 C. proc. civ. și i-a pricinuit apelantei-pârâte o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin reluarea judecății, în condiții de comunicare a actelor și de procedură legal îndeplinită, deci, cu refacerea actelor procedurale jurisdicționale afectate de vicii de legalitate.

Înalta Curte reține că instanța de apel a încălcat regulile de procedură, privitoare la comunicarea acelor de procedură și citarea părților, precum și dezlegările obligatorii date prin Decizia nr. 75/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind astfel întemeiate criticile recurentei-pârâte din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care sancționează încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest context argumentativ, se reține că nu se mai impune analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât acesta vizează nelegalitatea unei hotărâri din perspectiva dreptului material aplicabil, în timp ce prezentul recurs se circumscrie dispoziției de anulare, ca netimbrat, a apelului formulat de apelanta-pârâtă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1806 A din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1806 A din 26 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2025.