ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1120/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la 24 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu intimații C., D., E., F. și G., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27 noiembrie 2001 și a actului adițional nr. x din 8 iulie 2002, ambele autentificate de notar public H., în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Slobozia, județul Ialomița, compus din teren, având număr cadastral x și construcție C1-spațiu comercial magazin florărie-având număr cadastral x, intabulat în CF nr. x, CF veche -6265; să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 20 ianuarie 2006 și a actului adițional, ambele autentificate de notar public H., pentru imobilul sus-menționat și a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de vânzare, autentificat de notar public I. și a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de donație, autentificat de notar public J. și a tuturor actelor subsecvente; să constate nulitatea contractului de donație, autentificat de notar public J. și a tuturor actelor subsecvente; să dispună repunerea părților în situația anterioară și obligarea actualilor proprietari la predarea către A. S.A. a imobilului situat în Slobozia, județul Ialomița, compus din teren, având număr cadastral x și construcție CI - spațiu comercial magazin florărie - având număr cadastral x - CI, intabulat în CF nr. x, CF veche - 6265 și rectificarea cărții funciare a imobilului prin înscrierea A. S.A., în calitate de proprietar al imobilului.

Prin sentința civilă nr. 719 din 29 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 1069F din 24 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, au fost respinse excepțiile ridicate de pârâtul F., respectiv excepțiile nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, tardivității formulării acțiunii, inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a prescripției dreptului material la acțiune. A fost admisă cererea și, în consecință, s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 și a actului adițional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H., în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate între A. S.A. și K. S.R.L. a imobilului situat în Slobozia, județul Ialomița compus din teren având nr. cadastral x și construcție CI - spațiu comercial magazin florărie - având număr cadastral x - CI intabulat în CF nr. x și CF veche 6265; s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 ianuarie 2006 de BNP H. încheiat între K. S.R.L. și C. cu D., numai în ceea ce privește imobilul menționat anterior; a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 februarie 2012 de BNP L. - notar I., încheiat între C. și D. privind același imobil; s-a constatat nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2012 de BNP J., încheiat între D. și F. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2015 de L. - J., încheiat între F. și G. privind același imobil, și a fost obligat pârâtul G. să predea reclamantei A. S.A., societate în insolvență, imobilul în cauză.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel pârâții F. și G..

Prin decizia nr. 1054/2020 din 7 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A. S.A.

Prin decizia nr. 2039 din 7 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 855/A din 29 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanții - pârâți F. și G., a anulat în parte sentința apelată și rejudecând, a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 și a actului adițional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H. și, în consecință, a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes. De asemenea, a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul F., ca neîntemeiată și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, pârâții F. și G. au declarat recurs, care, prin decizia nr. 199 din 4 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Pârâta E. a promovat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că pentru termenul stabilit pentru judecarea recursului, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu aceasta, contestatoarea fiind citată la o altă adresă decât cea la are locuiește, potrivit evidențelor DEPABD.

Intimata A. S.A. a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei în promovarea căii extraordinare de atac, având în vedere că, în cauză, recursul a fost promovat de intimații F. și G.; pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A., care, în ipoteza admiterii, ar face de prisos analiza oricăror altor chestiuni invocate de părți, Înalta Curte reține următoarele:

În această cale extraordinară de atac desființarea hotărârii date în recurs se solicită motivat de faptul că autoarea căii de atac, care a avut calitatea de intimată atât în recurs, cât și în apel, nu a fost legal citată pentru termenul la care s-a soluționat recursul - art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Conform art. 458 din același act normativ, "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie legitim, personal, născut și actual și să se mențină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

În căile extraordinare de atac interesul nu poate fi prefigurat decât ca folosul efectiv pe care titularul demersului l-ar obține în ipoteza admiterii căii de atac și desființării hotărârii.

În cazul concret al contestației în anulare prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., deși legiuitorul recunoaște legitimitare procesuală activă părții care nu a fost citată, premisele exercitării dreptului la contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs sunt, de asemenea, condiționate de soluțiile pronunțate de instanța de recurs apreciate prin prisma poziției părții în proces și în calea de atac, interesul schimbării unei hotărâri neputând fi generat decât de o soluție nefavorabilă.

Scopul contestației în anulare este de remediere a greșelilor procedurale, care, în măsura în care nu s-ar fi produs, ar fi putut să influențeze judecata recursului, o soluție fără consecințe asupra părții nefiind de natură a legitima interesul ei în desființarea deciziei contestate.

Cauza în care a fost pronunțată decizia contestată a avut ca obiect constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 27 noiembrie 2001 și a actului adițional nr. x din 8 iulie 2002, ambele autentificate de notar public H. în ceea ce privește imobilul situat în Slobozia, județul Ialomița și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/20.01.2006 și a actului adițional, ambele autentificate de notar public H. (doar pentru imobilul sus-menționat) și a tuturor actelor subsecvente, precum și constatarea nulității contractului de vânzare, autentificat de notar public I. și a tuturor actelor subsecvente și a contractului de donație, autentificat de notar public J. și a tuturor actelor subsecvente, precum și a contractului de donație autentificat de notar public J. și a tuturor actelor subsecvente și repunerea părților în situația anterioară și obligarea actualilor proprietari la predarea către A. S.A. a imobilului și rectificarea cărții funciare a imobilului prin înscrierea acestei societăți în calitate de proprietar al imobilului.

Litigiul a parcurs două cicluri procesuale.

Contestatoarea a figurat în proces ca pârâtă, fiind soția pârâtului C., semnatar al contractelor de vânzare nr. x/20.01.2006 și nr. y/27.02.2012, respectiv intimată, în căile de atac anterioare.

Contestația în anulare este promovată împotriva deciziei nr. 199 din 4 februarie 2025, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în al doilea ciclu procesual, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții G. și F. împotriva deciziei date de instanța de apel, în rejudecare, - decizia civilă nr. 855/A din 29 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă - prin care s-a admis apelul, s-a anulat în parte sentința primei instanțe și rejudecându-se cauza, s-a admis excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 noiembrie 2001 și a actului adițional autentificat sub nr. x din 8 iulie 2002 de BNP H. și, în consecință, s-a respins acest capăt de cerere ca lipsit de interes, s-a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul F., ca neîntemeiată, păstrându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate de admitere a acțiunii, printre care și anularea contractului de vânzare, autentificat de notar public I., în care este menționată pârâta, ca și soție a pârâtului C., vânzător al imobilului în litigiu.

Or, față de poziția și calitatea în care figurează contestatoarea în proces, de soluția pronunțată în apel, precum și față de împrejurarea că autoarea căii de atac nu a contestat deciziile instanțelor din căile de atac de reformare, atât apelul, cât și recursul fiind inițiate de alte părți, retractarea deciziei instanței de recurs nu este de natură să producă un real beneficiu contestatoarei, implicit în căile de atac de reformare.

Astfel, contestatoarea nu justifică un interes în anularea hotărârii din recurs, atât timp cât efectele hotărârilor instanțelor de control judiciar din cel de-al doilea ciclu procesual nu se răsfrâng asupra ei, în condițiile acceptării sentinței primei instanțe prin neapelarea ei, și, ulterior, prin nerecurarea deciziei curții de apel.

Toate aceste elemente prin raportare la finalitatea contestației, modificarea soluției instanței ce a dat hotărârea atacată, conduc la concluzia că cerința interesului în promovarea prezentei căi extraordinare de atac nu se confirmă în cauză, astfel că soluția care se impune este cea de admitere a excepției lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A. și de respingere a contestației în anulare ca lipsită de interes.

De altfel, în etapa procesuală a recursului, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, filele x, această parte a fost citată atât la adresa din Craiova, cât și la adresa în raport cu care se susține neîndeplinirea procedurii de citare.

Prin urmare, în considerarea celor expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare ca lipsită de interes și, reținând culpa procesuală a contestatoarei, în temeiul art. 453 alin. (1), coroborat cu art. 452 C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata către intimata A. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor depuse în dovedirea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes, invocată de intimata A. S.A.

Respinge ca lipsită de interes contestația în anulare formulată de contestatoarea E. împotriva deciziei nr. 199 din 4 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații C., G., F., D. și A. S.A., prin lichidator judiciar B..

Obligă contestatoarea la plata către intimata A. S.A. a sumei de 3.570 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2025.