ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2039/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1069 din data de 24 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ialomița, secția Civilă, a respins excepțiile ridicate de pârâtul A., respectiv excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare în judecată, excepția tardivității formulării acțiunii, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A admis cererea formulată de S.C. B. S.A. prin lichidator judiciar C. în contradictoriu cu pârâții D., E., F., A. și G..

A constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2001și a actului adițional autentificat sub nr. x/8.07.2002 de BNP H. numai în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate între S.C. B. S.A. și S.C. I. S.R.L. a imobilului situat în Slobozia, județul Ialomița compus din teren având nr. cadastral x și construcție C1 - spațiu comercial magazin florărie - având număr cadastral x - C1 intabulat în CF nr. x CF veche 6265.

A constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.01.2006 de BNP H. încheiat între S.C. I. S.R.L. și D. cu E., numai în ceea ce privește imobilul situat în Slobozia, județul Ialomița compus din teren aferent în suprafață de 133,73 mp și construcția P+1 - spațiu comercial având la parter spațiu vânzare, depozit flori, magazie, vestiar, spălător, 2 wc, cu o suprafață construită de 108,50 mp și o suprafață utilă de 93,26 mp; și la etaj spațiu vânzare, magazie, vestiar, cu o suprafață construită de 121,36 mp și o suprafață utilă de 93,26 mp cu nr. cadastral x și înscris în CF nr. x a localității Slobozia.

A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.02.2012 de BNP J. - notar K. încheiat între D. și E. privind același imobil.

A constatat nulitatea contractului de donație autentificat sub nr. x/12 octombrie 2012 de L. încheiat între E. și A..

A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.11.2015 de M. între A. și G. privind același imobil.

A obligat pe pârâtul G. să predea reclamantei S.C. B. Sa în insolvență imobilul în cauză.

Prin decizia nr. 1054/2020 din 7 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de către pârâți A. și G., a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B. S.A. prin lichidator judiciar C., solicitând casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei în vederea rejudecării.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea principiului disponibilității și a contradictorialității specifice procesului civil, omițând faptul că reclamanta a investit instanța cu o acțiune în nulitate de drept comun, iar o eventuala clarificare sub acest aspect nu a fost pusă în dezbaterea părților.

Totodată, a arătat faptul că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că pârâta a încălcat dispozițiile art. 205 și 247 C. proc. civ. referitoare la modalitatea și termenele de invocare a excepțiilor, fiind, chiar și în aceste condiții, analizate de prima instanță, faptul că nu ar fi răspuns întrutotul și punctual fiecărei excepții neputând constitui o critică de nelegalitate aptă să conducă la anularea hotărârii.

Recurenta a indicat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că decizia este contradictorie întrucât instanța a reținut incidența procedurii speciale, ce ar fi antrenat cometența judecătorului sindic, dar a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe de drept comun.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31.12.2020, intimatul A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea pronunțată la data de 21 mai 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de filtru a declarat admisibil în principiu recursul, invocând în mod suplimentar, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nerespectarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la soluțiile instanței de apel.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Pentru a-și motiva soluția pronunțată, Curtea de Apel a reținut întemeiate criticile de nelegalitate ale sentinței atacate, motivând, în esență, că instanța de fond nu a respectat exigența privind motivarea hotărârii sale și nu a răspuns tuturor excepțiilor invocate sau tuturor apărărilor formulate.

Astfel, Curtea de Apel a apreciat că, deși a susținut că dispozițiile art. 79 și 80 din Legea insolvenței nu înlătură aplicabilitatea normelor generale, prima instanță nu a precizat și argumentele sale de ordin juridic care să susțină o astfel de soluție, în condițiile în care regula speciualibus generalia derogant, prevede că o reglementare specială derogă de la cea generală.

A reținut totodată contradictorialitatea raționamentului instanței, care, în soluționarea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, a apreciat că aceasta este scutită în considerarea dispozițiilor art. 77 din Legea insolvenței, deși a reținut că acțiunea este una întemeiată pe dreptul comun.

Curtea de Apel a imputat primei instanțe și neanalizarea argumentelor pârâtei referitoare la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, la excepția prescripției dreptului de a cere rectificarea de carte funciară sau la necesitatea dovedirii incidenței cauzei ilicite și efectul înscrierii de carte funciară.

Față de cele prezentate, se constată că instanța de apel nu a analizat pe fond criticile apelanților, găsind întemeiată exclusiv aspectul considerat de nelegalitate referitor la nerespectarea de către prima instanță exigențelor privind motivarea hotărârii sale, în sensul că nu a răspuns tuturor excepțiilor invocate sau tuturor apărărilor formulate.

Curtea de Apel a apreciat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, constituind o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Fără a contesta de principiu aspectele evocate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelul are regimul unei căi de atac de reformare cu un caracter devolutiv, provocând o nouă judecată asupra fondului, conform art. 476 C. proc. civ.. Excepția de la caracterul devolutiv o constituie situația expusă la art. 476 alin. (3) C. proc. civ., atunci când nu se solicite judecata în fond sau rejudecarea, ci anularea hotărârii de primă instanță și respingerea ori anularea cererii de chemare în judecată ca urmare a invocării unei excepții sau trimiterea dosarului la instanța competentă.

Totodată, potrivit art. 480 C. proc. civ., soluția anulării sentinței atacate intervine în ipotezele descrise de alin. (3) - (6). În cazul prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., reținut ca incident în cauză, dacă se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul, excepția constituind-o trimiterea spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare.

Or, în dosarul de față, instanța de apel a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe fără a analiza temeinicia criticilor apelantei sub aspectul soluției pronunțate, chiar dacă nu pot fi reținute ca fiind întrunite condițiile prevăzute la art. 476 alin. (3) și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., câtă vreme nicio excepție nu a fost reanalizată, iar prima instanță a pronunțat soluția și pe fondul cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496-497 rap. la art. 480 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 1054/2020 din 7 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., E., D., G. și F..

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2021.