ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 110/2025

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Codul fiscal, prevederile contractului de salubrizare nr. x/09.05.2008, art. 1.270 și următoarele C. civ., art. 1.516 C. civ., art. 26 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, Ordinul ANRSC nr. 109/2007.

Prin încheierea din 20.12.2021 s-a dispus scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea sa către Tribunalul Tulcea în vederea soluționării, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a cauzei, dispusă prin sentința civilă nr. 29/CA/25.11.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Constanța.

Prin încheierea nr. 412/2022 din 25 martie 2022 Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - Completul contencios administrativ a admis excepția de necompetență funcțională a completului pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ.

Prin încheierea din 19 mai 2022 Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - Completul civil - a respins excepția necompetenței funcționale a secției civile - Completul specializat în materie civilă din cadrul Tribunalului Tulcea, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 1584/2022 din 6 decembrie 2022 - Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.

A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii.

De asemenea a declarat recurs incident pârâtul Municipiul Constanța prin Primar.

Prin încheierea din 10 ianuarie 2024 Curtea de de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a stabilit că, în cauză, calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței tribunalului este apelul și a amânat cauza pentru ca reprezentanții părților să formuleze și să depună la dosar precizări cu privire la căile de atac formulate conform calificării instanței.

Prin decizia civilă nr. 72/LP din 13 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a fost admis apelul incident formulat de pârât, fiind schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și respingerii cererii ca inadmisibilă.

A fost respins apelul principal formulat de reclamantă ca nefondat.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., s-a invocat înțelegerea eronată a obiectului cererii, în mod eronat instanța de apel însușindu-și necritic afirmația părții adverse în sensul că se putea cere lămurirea titlului executoriu în cadrul procedurii contenciosului administrativ. Potrivit recurentei, TVA -ul solicitat în cadrul prezentului litigiu nu reprezintă accesorii la penalitățile acordate prin decizia nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași, în mod nelegal fiind admisă excepția inadmisibilității acțiunii.

Totodată, susținând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a reiterat faptul că obiectul cererii nu este plata unor accesorii la sumele stabilite definitiv prin procedura specială reglementată de art. 24 din Legea nr. 554/2004, astfel cum greșit s-a reținut, ci plata TVA, pe calea dreptului comun, astfel că, în cauză, dezlegările instanței de apel au valoarea unor considerente străine de natura litigiului.

Dezvoltând motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.270 C. civ., pct. 36 lit. a) din Normele metodologice din 2016 de aplicare a Codul fiscal 2015. Astfel, contrar celor reținute de instanța de apel, cererea dedusă judecății este admisibilă, existând calea unei acțiuni de drept comun pentru plata TVA-ului aferent sumei de 2.750.917 RON, reprezentând ajustarea tarifelor de salubrizare cu indicele de 20,35% pentru perioada octombrie 2011- februarie 2012.

La data de 30 iulie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Municipiul Constanța prin Primar, prin care s-a invocat excepția inadmisibilității recursului. În subsidiar, s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de judecată din 29 octombrie 2024 a fost încuviințată cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de reprezentantul convențional al intimatului-pârât, acordându-se termen de judecată la 21 ianuarie 2025.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 660.220,08 RON, reprezentând contravaloarea TVA-ului aferent facturii nr. x/26.03.2021, litigiul derivând din executarea contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare prin concesiune nr. x, încheiat între părți la data de 09.05.2008, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publică.

Înalta Curte notează că, în primă instanță, prin încheierea nr. 412/2022 din 25 martie 2022, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - Completul contencios administrativ, reținând incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, a admis excepția de necompetență funcțională a completului pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ și a trimis dosarul la un complet specializat în materie civilă.

De asemenea, prin încheierea din 19 mai 2022 Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - Completul civil - a respins excepția necompetenței funcționale a secției civile - Completul specializat în materie civilă din cadrul Tribunalului Tulcea, ca nefondată, reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, competența aparținând instanței civile.

Se impune observația că aceste dezlegări, întrucât au fost date prin hotărâri definitive pronunțate în interiorul litigiului, se bucură de autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi contrazise în raport cu dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., fiind atrasă, astfel, incidența dispozițiilor Legii nr. 101/2016.

În consecință, învestită cu soluționarea recursurilor declarate de părți, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a stabilit la termenul de judecată din 10 ianuarie 2024, astfel cum a fost consemnat în încheierea de ședință, că, în speță, calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței primei instanțe este apelul, care se formulează în termen de 10 zile, așa cum rezultă și din dispozitivul primei instanțe. S-a arătat că Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal - Completul contencios administrativ, reținând incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și a trimis cauza către secția civilă, în apel nefiind contestată competența instanței civile, cu consecința definitivării acestui aspect. De asemenea, s-a arătat că, la data introducerii acțiunii, 02.09.2021, calea de atac prevăzută pentru acțiunile având ca obiect executarea contractelor de achiziție publică era apelul.

Încheierea din 10 ianuarie 2024 nu a fost atacată, recursul părții vizând numai decizia civilă nr. 72/LP din 13 martie 2024 prin care au fost soluționate apelurile părților.

Prin urmare, față de argumentele mai sus expuse și, în raport cu data declanșării procesului, 02.09.2021, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

și art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, așa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020 în vigoare de la 13 iulie 2020.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul" iar, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3)

1

din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)

1

poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

Din textele legale anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 72/LP din 13 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Totodată, referitor la cererea intimatului-pârât Municipiul Constanța prin Primar privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la această dispoziție legală, aplicabilă și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimatul-pârât nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatului-pârât Municipiul Constanța prin Primar privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 72/LP din 13 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Respinge cererea intimatului-pârât MUNICIPIUL CONSTANȚA, PRIN PRIMAR privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.