ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.06.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1076/2025

HOTĂRÂRE
10.06.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1076/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 11.12.2024, sub nr. de dosar x/2024, creditoarea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Laboratory of B. S.R.L., emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie acoperit debitul restant datorat de debitoare, precum și acordarea penalităților contractuale de întârziere.

S-a arătat, în esență, că între părți s-au derulat raporturi contractuale, urmare a prestării serviciilor asumate, creditoarea emițând mai multe facturi fiscale neachitate de debitoare, pentru întârzierea la plată creditoarea solicitând acordarea penalităților contractuale de întârziere, cu începere de la data scadenței obligației de plată.

Prin sentința civilă nr. 435 din 27 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, formulată de creditoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea Laboratory of B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 126 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că părțile au convenit expres, printr-o clauză atributivă de competență, respectiv art. 8.1 din contract, ca litigiile născute din executarea contractului să fie soluționate de instanțele de la sediul vânzătorului - A. S.R.L.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Brașov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4559, pronunțată la data de 20.05.2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei formulate de creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Laboratory of B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivare, a arătat că, sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 126 și art. 129-130 C. proc. civ., iar norma de competență teritorială are caracter de ordine privată, întrucât litigiul privește drepturi de care părțile pot dispune, putând fi invocată doar de debitoare, prin întâmpinare.

Totodată, prin formularea cererii de chemare în judecată la o altă instanță decât cea prevăzută în contract, creditoarea a renunțat tacit la clauza atributivă de competență.

Astfel, a stabilit că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să judece litigiul.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, Judecătoria Brașov și Judecătoria Sector 2 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Cu titlu prealabil, se impune observația că, având în vedere regula exprimată prin adagiul "tempus regit actum", în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere prin care creditoarea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu partea debitoare Laboratory of B. S.R.L., emiterea unei ordonanțe de plată, prin care să fie acoperit debitul restant datorat de debitoare, precum și acordarea penalităților contractuale de întârziere.

În fapt, între părți s-au derulat raporturi comerciale în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/13.01.2023, având ca obiect aparatul medical oftalmologic OCT iScan 80, în cuantum de 42.939 USD, ce urma a fi achitat de debitoare în 24 de rate lunare, la suma indicată fiind agreată și plata dobânzii anuale de 8,5% pe an, în total creditoarea emițând o factură în valoare de 46.734,62 USD. Pentru plata eșalonată, creditoarea urma să emită lunar câte o factură aferentă fiecărei luni, suma în dolari fiind convertită în RON, la cursul C., rezultând suma de 218.763,77 RON.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1014 C. proc. civ., cu privire la procedura ordonanței de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1) din același act normativ, creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, potrivit textului legal evocat, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată poate fi invocată numai de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, instanța judecătorească nefiind îndreptățită să își decline din oficiu competența.

Or, în cauză, Judecătoria Sectorului 2 București a fost prima instanță sesizată și, în lipsa unor apărări procesuale privind competența, era competentă să soluționeze cauza.

Prin urmare, excepția de necompetență invocată la termenul din 27.01.2025, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 2 București, nu respectă cerințele imperative prevăzute de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, prin alegerea instanței, exprimată la momentul promovării acțiunii, creditoarea a renunțat tacit la clauza atributivă de competență prevăzută la art. 8.1 din contract, iar în lipsa invocării excepției de necompetență teritorială de către pârât, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., această instanță a devenit în mod exclusiv competentă să soluționeze litigiul.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu și, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-03-25
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 622/2025
Ședința publică din data de 25 martie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A., la 7 decembrie 2024, sub nr. x/2024, reclam
ÎCCJ 2024-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1615/2024
Ședința publică din data de 24 septembrie 2024 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova sub nr. x/2024 d
ÎCCJ 2025-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1201/2025
Ședința publică din data de 03 iunie 2025 Asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 3 București, secția civilă la data
ÎCCJ 2025-01-23
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2025
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 decembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Focșani – Secția civilă, sub nr. x/231/2023, creditoarea A S.R.L. a chemat în judecată pe
ÎCCJ 2024-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2024
Ședința publică din data de 21 mai 2024 Asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cererii deduse judecății: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă la data de 27 martie 202
Sursă