ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1073/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2024 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub dosar nr. x/2024 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL. și MM. au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel București solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la:

a) majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare brute lunare față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, pentru viitor, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene;

b) plata diferenței rezultate ca urmare a majorării cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare brute lunare față nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 și salariile de bază/indemnizațiile de încadrare brute lunare efectiv plătite pentru fiecare lună, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare;

c) actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Curții de Apel București, făcând astfel parte din familia ocupațională de funcții bugetare JUSTIȚIE.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiilor art. 194, art. 95 și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2017, prevederile invocate în cuprinsul cererii, art. 1531 și art. 1535 din C. civ. precum și dispozițiile art. 166 din Codul Muncii.

Referitor la competența teritorială, reclamanții au apreciat că sunt incidente și au invocat dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2282 din data de 10.12.2024, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Dâmbovița, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei de față în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a adopta această soluție instanța a avut în vedere dispozițiile art. 231 și ale art. 269 alin. (1), (2) și (3) Codul Muncii, precum și faptul că reclamanții aveau un drept de opțiune între două instanțe, tribunalul în a cărui circumscripție își au domiciliul/reședința și cel în care își au locul de muncă. Or, niciunul dintre reclamanți nu a invocat și nici dovedit că are domiciliul în circumscripția Tribunalului Dâmbovița și nici nu își desfășoară activitatea în cadrul Tribunalul Dolj ori a unei instanțe superioare în grad acestuia, astfel încât competența teritorială a fost stabilită conform regulilor de drept comun, la instanța de la domiciliul unuia dintre reclamanți.

Investit cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 493/2025, pronunțată la data de 18.03.2025 a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj în soluționarea cauzei având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., NN., și MM., toți reprezentați de avocat OO., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă.

În motivare, s-a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este asimilat litigiilor de muncă, fiind supus dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, ce reprezintă dreptul comun în această materie, însă, în speță sunt aplicabile și prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., care determină competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea instanței prevăzute de lege pe rolul căreia s-a înregistrat cererea.

Prin urmare, Tribunalul Dolj a apreciat că Tribunalul Dâmbovița este competent teritorial să judece prezenta cauză, fiind una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Dolj și Tribunalul Dâmbovița - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză; declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Cu titlu prealabil, se impune observația că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost declinată reciproc competența de soluționare a cauzei între Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 231 și ale art. 269 Codul muncii, și Tribunalul Dolj, care a stabilit competența de soluționare a pricinii prin raportare la dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă în care reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Curții de Apel București, făcând astfel parte din familia ocupațională de funcții bugetare Justiție.

Sub un prim aspect, se reține că dispozițiile legale care reglementează competența teritorială în materia litigiilor de muncă sunt de ordine publică, iar nu privată, întrucât tind să protejeze partea considerată vulnerabilă în raportul juridic dedus judecății, și anume salariatul. Aceste norme sunt instituite, astfel, în considerarea unui interes public, părțile neavând posibilitatea de a deroga.

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii". Alin. (3) al articolului menționat prevede explicit că aceste dispoziții legale se aplică în mod corespunzător și în cazul grefierilor.

Conform art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În speță, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Curții de Apel București, făcând astfel parte din familia ocupațională de funcții bugetare Justiție.

Dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice prevăd că:

"Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Astfel, ținând seama de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, anterior evocate, competența teritorială de soluționare a litigiului de muncă dedus judecății aparține Tribunalului București, aflat în circumscripția Curții de Apel București, instanță în raza căreia reclamanții își desfășoară activitatea.

În contextul particular al prezentei cauze, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., care reglementează regimul competenței teritoriale în ipoteza în care calitatea de reclamant aparține personalului auxiliar și conex al instanțelor judecătorești din raza Curții de Apel București, iar instanța respectivă are calitatea de parte în proces, fiind pârâtă.

Prin urmare, întrucât cererea a fost introdusă de persoanele prevăzute la art. 127 alin. (3), coroborat cu alin. (1) C. proc. civ. împotriva instanței superioare celei căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul București), normele edictate impun și, respectiv, permit reclamanților să sesizeze o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricărei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța care ar fi fost, în mod normal, competentă.

Prin alegerea Tribunalului Dâmbovița, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel București, reclamanții au ținut seama de prevederile art. 127 C. proc. civ.

Mai mult, argumentul Tribunalului Dâmbovița privind lipsa domiciliului reclamanților în județul Dâmbovița și trimiterea cauzei la Tribunalul Dolj este nefundamentat, întrucât norma specială, respectiv art. 127 C. proc. civ. derogă de la norma generală, respectiv art. 269 Codul muncii.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că autorii cererii de chemare în judecată și-au manifestat opțiunea în condițiile art. 127, coroborat cu dispozițiile art. 116 C. proc. civ., va stabili în baza art. 135 alin. (2) și (4) din același act normativ competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2025.