ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1067/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra contestației în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 250/08.02.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul principal declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Ialomița, a casat decizia civilă nr. 231/15.02.2023 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel; a respins ca nefondat recursul incident declarat de pârâta A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii.

În motivare, a arătat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, context în care, după prezentarea unor aspecte din doctrină și jurisprudență referitoare la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a evidențiat că instanța de recurs a făcut o confuzie nepermisă cu privire la obiectul criticii din recurs și a elementelor esențiale ale dosarului; în acest sens, a arătat că prin întâmpinarea depusă în recurs a invocat printre altele inadmisibilitatea invocării omisso medio a unor motive de nelegalitate pentru prima dată în recurs, însă instanța de recurs a reținut că respectivele neregularitățile vizau decizia curții de apel, deși acestea priveau în mod evident hotărârea primei instanțe.

Totodată, a afirmat că, din simpla lecturare a cererii de recurs se poate observa că s-a contestat procedura de comunicare a hotărârii primei instanțe, iar acest aspect este confirmat inclusiv de considerentele deciziei, unde se menționează "recomunicarea sentinței" și "prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe, partea a adus la cunoștință noul sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, de care prima instanță nu a ținut cont". Astfel, în măsura în care soluția pronunțată este eronată prin raportare la actele de procedură existente la dosar, subliniază că poate fi reținută o eroare materială de ordin formal, procedural, cu impact determinant asupra hotărârii.

În continuare, a evidențiat că o altă eroare materială formală se regăsește în secțiunea dedicată dezlegării inadmisibilității recursului pentru nerespectarea art. 455 C. proc. civ. în acest sens, a arătat că, prin sa cererea de recurs, a invocat faptul că dispozitivul hotărârii din apel nu susține o soluție cu privire la apelul principal formulat de U.A.T. Județul Ialomița, iar instanța de recurs a confundat elementele esențiale ale speței și a reținut că apărarea sub acest aspect nu vizează un capăt de cerere principal, eroare care a viciat întreaga judecată a recursului urmată acesteia.

În drept, a invocat art. 503 alin. (2) pct. 2 și urm. C. proc. civ.

La 13.05.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, argumentând că motivele expuse nu susțin ipoteza de la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte reține următoarele:

Motivele invocate de contestatoare sunt circumscrise dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest text legal are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, și nu acele greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că autoarea căii de atac este nemulțumită, în realitate, de modul în care a fost soluționat recursul, susținând că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale; astfel, arată că instanța de recurs a confundat obiectul criticii care viza neregularitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, și nu decizia curții de apel, critică invocată de altfel omisso medio; totodată, invocă existența unei alte erori materiale în cuprinsul secțiunii destinate analizei inadmisibilității recursului pentru nerespectarea art. 455 C. proc. civ., susținând că instanța a confundat unele aspecte esențiale ale cauzei și a reținut că apărarea sub acest aspect nu vizează un capăt de cerere principal.

Înalta Curte subliniază că verificarea modului în care instanța de recurs a analizat motivele de casare invocate prin memoriul de recurs, precum și apărările formulate de partea adversă prin întâmpinare, excedează limitelor contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. aceasta, întrucât, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate eventuale erori de judecată, căci altfel ar însemna să se deschidă dreptul părților la rejudecarea căii de atac în care a fost pronunțată o hotărâre definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, întrucât aspectele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci reprezintă critici ce ar fi putut fi valorificate pe calea recursului, acestea nu pot face obiectul analizei în cadrul prezentei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății și nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 508 C. proc. civ., să respingă ca inadmisibilă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 250/08.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Ialomița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2024.