ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1303/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 31 iulie 2019 de Societatea Profesională Notarială "C.", pentru neexecutarea/imposibilitatea culpabilă a obligațiilor asumate de aceasta; repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200.000 euro, reprezentând contravaloarea avansului plătit, precum și, dacă este cazul, a tuturor sumelor încasate de pârâtă ulterior depunerii acțiunii (cu referire la sumele puse în executare silită în dosarul de executare nr. 352/2020), dar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința nr. 1643 din 1 noiembrie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1643 din 1 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă la 10 aprilie 2023, sub același număr de dosar.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.R.L. a invocat excepția tardivității formulării căii de atac, solicitând respingerea apelului, în principal, ca tardiv introdus, iar în subsidiar, ca nefondat, și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 1132 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității apelului invocată de către intimată și a respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1643 din 1 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, ca tardiv introdus. A obligat-o pe apelanta-reclamantă să achite intimatei B. S.R.L. suma de 10.000 RON, cu titlu de onorariu avocațial diminuat.

Împotriva deciziei nr. 1132 din 19 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta a învederat că în etapa procesuală a fondului a ales sediul pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă Profesională de Avocați "D.", din București, str. x, persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind domnul avocat E..

În raport de această alegere, a arătat că, potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., comunicarea hotărârii trebuia să se efectueze la sediul procesual ales, anterior menționat, respectiv persoanei desemnate pentru primirea actelor de procedură.

Comunicarea sentinței primei instanțe s-a realizat la data de 3 februarie 2023, însă acest act de procedură nu a fost înmânat persoanei indicate, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de această împrejurare, a apreciat că termenul de apel nu poate curge de la data menționată, comunicarea hotărârii către o altă persoană nefiind realizată în mod legal.

Față de aspectele învederate, a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 468 alin. (3) C. proc. civ., astfel că cererea sa de apel, depusă la data de 9 martie 2023, nu poate fi apreciată ca fiind introdusă cu nerespectarea termenului procedural.

Ca atare, a considerat că soluția instanței de apel nu este legală, comunicarea sentinței nr. 1643 din 1 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, într-o altă modalitate față de cea solicitată de parte fiind lovită de nulitate, conform dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19 ianuarie 2024, în termenul procedural, intimata B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin motivele de recurs deduse judecății, recurenta a invocat încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 158 alin. (1) și ale art. 468 alin. (1) C. proc. civ., susținând, în esență, că o comunicare greșită a hotărârii de primă instanță (care nu a fost realizată la persoana desemnată cu primirea corespondenței) a determinat o eronată apreciere a începutului curgerii termenului de apel și, pe cale de consecință, s-a respins ca tardivă calea ordinară de atac.

Examinate prin prisma cazului de casare pe care au fost întemeiate - cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - criticile nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că reclamanta A. S.R.L. a învestit Tribunalul București, secția a III-a civilă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 31 iulie 2019 de Societatea Profesională Notarială "C.", pentru neexecutarea/imposibilitatea culpabilă a obligațiilor asumate de această parte; repunerea părților în situația anterioară și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200.000 euro, reprezentând contravaloarea avansului plătit, precum și, dacă este cazul, a tuturor sumelor încasate de pârâtă ulterior depunerii acțiunii (cu referire la sumele puse în executare silită în dosarul de executare nr. 352/2020), precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanta a menționat că are sediul social în București, bd. x, camera 1, și sediul procesual ales la Societatea Profesională de Avocați "D.", din București, str. x, reprezentată prin avocat E..

Conform dovezilor de înmânare aflate în dosarul instanței de fond, comunicările prevăzute de dispozițiile art. 200 alin. (3) și ale art. 201 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la cuantumul și obligația plății taxei judiciare de timbru, precum și la cea de a depune răspunsul la întâmpinarea pârâtei, au fost realizate, către recurenta-reclamantă, la sediul procesual ales anterior menționat. Similar, citațiile pentru primul termen de judecată, precum și pentru termenul când cauza a fost soluționată (3 mai 2022, respectiv 4 octombrie 2022) au fost transmise recurentei-reclamante la sediul procesual ales, respectiv la Societatea Profesională de Avocați "D.", în București, str. x, conform dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, comunicarea sentinței nr. 1643 din 1 noiembrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a realizat la data de 3 februarie 2023, la sediul procesual ales de recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată .

Potrivit mențiunii aplicate de oficiul poștal pe plicul cu care a fost expediată la Curtea de Apel București cererea de apel formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1643 din 1 noiembrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, această parte a declarat apel la data de 9 martie 2023.

În raport de circumstanțele expuse, Înalta Curte constată că toate actele de procedură efectuate în etapa procesuală a fondului și, implicit, sentința pronunțată în cauză au fost comunicate cu respectarea dreptului recurentei-reclamante de alegere a domiciliului procesual, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., și cu îndeplinirea obligației corelative a instanței de a dispune comunicarea la adresa societății de avocatură indicate.

În speță, numele avocatului care a reprezentat partea, E., a fost indicat în contextul precizării reprezentantului legal al cabinetului de avocatură la al cărui sediu s-a arătat a fi locul citării. Cum partea și-a ales domiciliul la avocatul împuternicit, dar nu a indicat nicio altă persoană din cadrul cabinetului în vederea primirii corespondenței, aceasta nu își poate invoca propria culpă în susținerea unei presupuse vătămări procesuale sub aspectul nelegalei îndepliniri a procedurii de citare întemeiate pe însăși propria omisiune.

Prin urmare, odată ce, prin indicarea avocatului împuternicit, a fost acoperită condiția prevăzută de art. 158 alin. (1) C. proc. civ., se constată că citarea părții s-a îndeplinit în mod legal la domiciliul ales de parte.

În acest sens, nu poate fi reținută motivarea pe care se grefează criticile recurentei, referitoare la comunicarea defectuoasă de către instanța de fond a hotărârii pronunțate, prin ignorarea manifestării sale de voință în sensul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., care, în opinia sa, a influențat modalitatea de determinare a momentului de la care a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac a apelului, de vreme ce, astfel cum s-a arătat anterior, este construită pe propria culpă, de care aceasta însă nu se poate prevala, întrucât principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans limitează partea care dispune de un drept legal, de care nu a uzat la timp sau în mod corespunzător, să beneficieze de protecția normei care prevede stingerea sa tocmai din aceste motive.

Ca atare, în raport de circumstanțele expuse, nu poate fi reținută ipoteza nelegalei comunicări a hotărârii instanței de fond, câtă vreme aspectul volițional al părții recurente, manifestat în sensul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost înfrânt prin modalitatea de transmitere a actului de procedură.

În consecință, recurentei-reclamante nu i s-a produs vătămarea reclamată, prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea reține nulitatea deciziei recurate și a se dispune casarea acesteia, ca urmare a constatării tardivității formulării apelului împotriva hotărârii de primă instanță, de vreme ce, prin comunicarea actului de procedură la domiciliul procesual ales încă de la începutul procesului, prin actul de învestire al instanței, partea a avut posibilitatea să exercite calea ordinară de atac în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) din cod, în scopul susținerii intereselor sale procesuale.

În raport și de aceste aspecte, Înalta Curte nu va primi nici critica recurentei prin care a susținut incidența prevederilor art. 468 alin. (3) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 468 alin. (1) din acest act normativ, termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar prin echipolență, în condițiile alin. (3) al aceluiași articol, "Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de apel."

Asimilarea ipotezei de la art. 468 alin. (3) C. proc. civ. are însă un efect limitat la cunoașterea dispozițiilor adoptate prin hotărârea atacată și nu poate fi extinsă la alte situații, în cauză comunicarea hotărârii instanței de fond realizându-se în concordanță cu dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând că sentința primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 3 februarie 2023, iar cererea de apel a fost formulată la data 9 martie 2023, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea decăderii acesteia aplicată de către instanța de apel are suport legal, astfel că soluția de respingere ca tardivă a căii ordinare de atac nu este de natură să îi producă o vătămare a cărei înlăturare să poată fi realizată prin casarea deciziei atacate cu recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1132A din 19 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1132A din 19 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.