ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În fapt, reclamanta a arătat că, între A. S.R.L., în calitate de organizator, B. S.R.L., în calitate de Agent și B., în calitate de fideiusor, s-a încheiat Contractul de Agenție nr. x/09.06.2023, prin care agentul a desfășurat în numele și pe seama organizatorului acțiuni specifice de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă, în cadrul Agenției 4547 VV Pechea Fagului, situate în comuna Pechea, jud. Galați.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30, art. 192 și art. 194 din C. proc. civ., art. 1350, art. 1516 și art. 1538 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1471 din 07 februarie 2025, Judecătoria Buftea a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Galați.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței, instanța de trimitere a reținut calitatea de consumator a pârâtului B. în raport cu reclamanta, în baza art. 10.5 din Contractul de agenție nr. x/09.06.2023, care nu reprezintă altceva decât un contract de fideiusiune.

Astfel, potrivit art. 121 C. proc. civ., instanța a constatat că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, fiind aplicabile dispozițiile art. 126 alin. (2) din C. proc. civ.

În susținerea soluției pronunțate, prima instanță sesizată a făcut trimitere și la considerentele Hotărârii Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2656 din 13 mai 2025, Judecătoria Galați, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea soluției, s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 121 din C. proc. civ., competența fiind atrasă în raport cu prevederile art. 126 din același act normativ, ce reglementează alegerea competenței în pricinile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, față de conținutul clauzei aflate la pct. 15.5 din contractul de agenție nr. x/09.06.2023.

A mai reținut că pârâtul B., fidejusor în contractul de agenție, nu este consumator, deoarece aceasta, în calitatea sa de administrator al societății debitoare, a acționat în contract în scopuri comerciale, garantând personal executarea obligațiilor societății.

În plus, a constatat că speța dedusă judecății diferă de situația avută în vedere la pronunțarea Hotărârii Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538

Constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competență vizează natura cererii deduse judecății, prima instanță ce s-a declarat necompetentă considerând că suntem în prezența unei cereri îndreptate împotriva unui consumator.

Referitor la această statuare, Înalta Curte constată că litigiul are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâților B. S.R.L. și B. la plata unei sume de bani, reprezentând contravaloarea încasărilor nepredate, precum și a penalităților de întârziere aferente, în temeiul contractului de agenție nr. x/09.06.2023, în care pârâtul B. acționează atât în nume propriu, în calitate de fideiusor, cât și ca reprezentant legal al agentului, societatea B. S.R.L.

Reclamanta a susținut că prin art. 10.5 din contract pârâtul B., administrator al societății B. S.R.L., și-a asumat obligația de a garanta executarea integrală a oricărei și tuturor datoriilor societății, inclusiv a accesoriilor obligației principale, renunțând în mod expres la beneficiile de discuțiune și diviziune.

Instanța supremă notează că pârâtul B. a acționat în contract în scopuri legate de activitate sa profesională, în considerarea calității sale de administrator al societății garantate, B. S.R.L., motiv pentru care nu poate fi reținută calitatea de consumator a acestuia, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, concluzie care este în acord și cu jurisprudența CJUE în cauza Costea împotriva S.C. C. S.A., C-110/14 ECLI:EU:C:2015:538.

Reiese, așadar, că litigiul de față opune doi profesioniști, între care s-au desfășurat relații comerciale, în temeiul cărora societatea pârâtă a desfășurat în numele și pe seama organizatorului acțiuni specifice de jocuri de noroc de tip pariuri în cotă fixă, părțile convenind prin art. 15.5 din contractul de agenție nr. x/09.06.2023 că litigiile decurgând din acesta vor fi deduse judecății instanțelor competente de la sediul organizatorului.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă cuprinsă în art. 15.5 din contract este validă, litigiul părților având drept cauză răspunderea contractuală și nefiind incidentă norma de competență teritorială exclusivă reglementată în art. 121 din C. proc. civ., din moment ce procesul inițiat nu are ca obiect o cerere îndreptată împotriva unui consumator.

Se reține, totodată, că părțile nu au contestat această convenție și nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerințele aplicării lui fiind îndeplinite.

Întrucât organizatorul, reclamanta din prezenta cauză, are sediul situat în orașul Voluntari, aflându-se în raza de competență a Judecătoriei Buftea, instanța supremă constată că sesizarea acestei instanțe a fost făcută în acord cu alegerea de competență a părților, stabilită prin clauza inserată la art. 15.5 din contractul de agenție nr. x/09.06.2023, care derogă de la regula de drept comun, clauza atributivă stabilind competența teritorială în favoarea instanței determinate de părți.

Pe cale de consecință, date fiind prevederile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.