ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2025

HOTĂRÂRE

05.06.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția Civilă la 01.02.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. (fostă B.) a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3.551,99 RON, reprezentând despăgubire achitată în calitate de asigurator, ca urmare a evenimentului asigurat cauzat din culpa pârâtei, a dobânzii legale în cuantum de 602,70 RON, aferentă debitului principal, calculată de la 24.06.2022 până la 30.01.2024, precum și la plata dobânzii legale, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data achitării efective a debitului. A solicitat, totodată, și achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 13651/24.09.2024, Judecătoria Sectorului 2 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, după evocarea dispozițiilor art. 107 alin. (1), ale art. 113 alin. (1) pct. 9 și ale art. 115 C. proc. civ., a reținut că cererea de valoare redusă vizează plata unor despăgubiri în materie de asigurare, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 115 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă fiind Judecătoria Brașov, câtă vreme atât domiciliul asiguratului, locația imobilului asigurat și locul unde s-a produs riscul asigurat se află în Brașov.

Prin sentința civilă nr. 4373/14.05.2025, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că dispozițiile art. 115 C. proc. civ. prevăd o competență teritorială alternativă, astfel încât, față de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 2 București nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, ci doar pârâta care nu a înțeles să se prevaleze de această facultate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23.05.2025.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reține că prezenta cauză are ca obiect acțiunea în regres a reclamantei, asigurător al persoanei prejudiciate, îndreptată împotriva pârâtei, pretinsa persoană responsabilă de producerea pagubei, pentru a recupera sumele plătite drept despăgubire.

Sub aspectul competenței teritoriale, Înalta Curte amintește că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilește o regulă generală, aplicabilă în cazul în care legea nu prevede expres o competență alternativă, care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În același timp, dispozițiile art. 115 C. proc. civ. prevăd o competență specială în materia asigurărilor, arătând că, în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Competența teritorială în litigiile grefate pe raporturi de asigurare este de ordine privată și alternativă, atrăgând incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) și a celor ale art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ.

De asemenea, notează că, spre deosebire de necompetența de ordine publică, necompetența de ordine privată poate fi invocată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Totodată, alin. (4) al aceluiași articol statuează că, dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței.

Aceste texte de lege impun concluzia că necompetența teritorială de ordine privată nu poate fi invocată de reclamant ori de instanța sesizată, din oficiu.

Pe cale de consecință, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operează decăderea din dreptul de a mai fi invocată necompetența instanței sesizate de reclamant, instanța învestită prin cererea de chemare în judecată devenind astfel competentă să soluționeze cauza.

Actele dosarului relevă că pârâta nu a depus întâmpinare și nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, sesizată de reclamantă, astfel încât invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată, din oficiu, de către Judecătoria Sectorului 2 București la termenul de judecată din 24.09.2024 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale sus menționate.

Prin urmare, dat fiind că excepția de necompetență nu a fost invocată în mod procedural, respectiv de partea îndreptățită să o invoce, și în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența Judecătoriei Sectorului 2 București, în calitate de instanță învestită prin cererea de chemare în judecată, s-a acoperit în mod definitiv, aceasta devenind singura instanță competentă să soluționeze litigiul.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.