ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1029/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 19.12.2022 sub nr. x/2022, reclamantul Penitenciarul Codlea a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.166,58 RON, cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat pentru distrugerea bunurilor sale.

Prin sentința civilă nr. 3978/02.05.2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că sediul pârâtei se află în București, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 3 București, iar potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 6868/19.06.2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că temeiul cererii îl reprezintă răspunderea civilă contractuală, ceea ce determină incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., care prevăd un caz de competență teritorială alternativă. În plus, față de împrejurarea că pârâta are o sucursală în Brașov a apreciat că aceeași instanță este competentă teritorial, în temeiul dispozițiilor art. 109 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23.05.2025.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Brașov competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului îl reprezintă obligarea pârâtei la plata sumei de 2.166,58 RON, cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul cauzat pentru distrugerea bunurilor reclamantei, iar temeiul de drept invocat este constituit de art. 1.350 C. civ. și Ordinul nr. 177/2015.

În materia competenței teritoriale, regula generală este dată de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 109 C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta".

Așadar, dispozițiile art. 109 C. proc. civ., care prevăd o competență teritorială alternativă, au caracter derogator numai pentru situațiile expres prevăzute, adică atunci când acțiunile privesc obligații ce urmează a fi executate la locul unde persoana juridică de drept privat are un dezmembrământ fără personalitate juridică (cum ar fi sucursalele, agențiile, punctele de lucru sau alte asemenea sedii, potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990) sau obligații izvorâte din actele juridice încheiate prin reprezentant sau din faptele săvârșite de reprezentantul dezmembrământului, cazuri în care acestea vor putea fi soluționate și de instanța locului unde persoana juridică are un dezmembrământ fără personalitate juridică.

În cauza de față, având în vedere că acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept privat, competența teritorială aparține atât instanței de la sediul pârâtei, adică Judecătoria Sectorului 3 București (conform art. 107 C. proc. civ.), cât și instanței de la locul unde aceasta are un dezmembrământ fără personalitate juridică, respectiv Judecătoria Brașov (conform art. 109 C. proc. civ.), aceste instanțe fiind deopotrivă competente.

Opțiunea reclamantului a fost în sensul soluționării acțiunii deduse judecății de către Judecătoria Brașov, instanța în a cărei rază teritorială se află atât sediul sucursalei aparținând societății pârâte, cât și locul de consum al energiei electrice conform convenției de exploatare, manifestarea de voință fiind susținută de prevederile art. 116 C. proc. civ.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține părții reclamante iar, odată învestită una dintre instanțele deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, competența nu mai poate fi contestată, întrucât, aceasta s-a consolidat în mod definitiv prin opțiunea exercitată de reclamant.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezinvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni ulterior asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.