ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 21.09.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Școala Gimnazială Nr. 79, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să-i elibereze un raport per salariat Revisal conform art. 5 alin. (1), art. 1 și art. 7 alin. (6) din H.G. nr. 905/2017; anularea raportului per salariat nr. 1188/01.07.2022/Sc 79; repunerea sa în situația anterioară emiterii actului de concediere; obligarea pârâtei Școala Gimnazială Nr. 79 să-i plătească toate salariile restante, indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii, 15.03.2021 și până la reîncadrarea sa; repararea prejudiciului material și moral în sumă egală cu salariile neîncasate, pretențiile solicitate fiind în cuantum total de 360.000 de RON, respectiv 180.000 de RON, cu titlu de salarii și 180.000 de RON, cu titlu de daune.

Prin sentința civilă nr. 3113/24.04.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Municipiului București, a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu și a respins cererea în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială Nr. 79 pentru autoritate de lucru judecat.

Această sentință civilă a fost atacată cu apel de A., iar prin decizia civilă nr. 237/30.01.2025, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menționate, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea acesteia, susținând, în esență, că este potrivnică deciziei civile nr. 5105/19.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, considerentele acestora fiind diferite.

Pe calea întâmpinării, intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a invocat, implicit, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar în situația respingerii acesteia, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin rezoluția din 09.04.2025, s-a fixat termen de judecată la 05.06.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată, o reprezintă necesitatea de a se înlătura acele situații în care se înfrânge autoritatea de lucru judecat, respectiv atunci când printr-o hotărâre ulterioară s-a statuat în sens contrar față de ceea ce s-a tranșat deja în procesul anterior derulat între aceleași părți.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menționat dă expresie funcției negative a lucrului judecat potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză, alin. (2) al aceluiași articol reglementează prezumția legală absolută de adevăr a lucrului judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleași părți să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces, sau cea pozitivă, care presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței), cu privire la admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe acest motiv, incidența autorității de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativității efectelor sale (ce se produce între părțile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesității ca aceasta să nu fi fost invocată, analizată și tranșată în cel de-al doilea litigiu.

Deși art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reglementează expressis verbis o asemenea condiție de admisibilitate, această condiționare decurge în mod necesar din caracterul extraordinar al căii de atac a revizuirii menită să sancționeze doar încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu și modalitatea în care cea de-a doua hotărâre având a analiza excepția autorității de lucru judecat sau efectul pozitiv al lucrului judecat anterior (o chestiune litigioasă ce are legătură sau se răsfrânge, prin efectele sale, asupra noii judecăți) dă dezlegare acestor aspecte.

Drept urmare, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziția părții, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalității acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pornind de la aceste considerații teoretice, se constată că, în speța supusă analizei, instanța de apel a examinat criticile privind soluția primei instanțe de admitere a excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială Nr. 79, în următorii termeni:

"Așa cum a reținut prima instanță, prin sentința nr. 7707 din data de 14.12.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte cererea reclamantei și s-a dispus anularea în parte a raportului Revisal nr. 1188 din 01.07.2022 în ceea ce privește temeiul juridic reținut "art. 61 lit. a) disciplinar", de la rubrica temei încetare CIM nr. 1/31.08.2019 în sensul că acest temei este "art. 280 alin. (2), lit. f) din Legea nr. 1/2011", conform deciziei de sancționare nr. 78/12.03.2021, restul pretențiilor fiind respinse ca neîntemeiate. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 5105/19.10.2023 a Curții de Apel București.

Prin urmare, având în vedere că între cauza care face obiectul prezentului dosar și cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, prin hotărârile judecătorești la care s-a făcut referire anterior fiind tranșat în mod definitiv litigiul dintre părți având obiectul și cauza juridică menționate, judicios a procedat prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 430 N. C. proc. civ. potrivit cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În acest context, cum din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită rezultă că a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii invocate, raportat la dispozițiile legale menționate, concluzionându-se în sensul că există o asemenea autoritate, Înalta Curte reține că instanța de revizuire nu poate să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către instanța de apel, așa cum tinde să solicite revizuenta.

Nu îi este permis instanței de revizuire să se transforme în instanță de recurs și să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat dezlegare aspectului privind autoritatea de lucru judecat în forma negativă. Din moment ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect printr-o hotărâre definitivă, soluția privind existența autorității de lucru judecat a rămas definitivă și nu poate fi reanalizată pe calea revizuirii deoarece, prin natura ei, revizuirea nu este o cale de atac de reformare prin intermediul căreia să fie criticată concluzia la care a ajuns în urma analizei puterii de lucru judecat. Fiind doar o cale de atac de retractare, revizuirea permite analiza eventualei înfrângeri a autorității de lucru judecat numai dacă această chestiune nu a făcut obiect de analiză și nu a fost tranșată de către instanța care a soluționat al doilea proces dintre părți.

Or, prin cererea de revizuire de față nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru Cauze prinvind conflicte de muncă și asigurări sociale a rezolvat problema incidenței dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., operațiune evident nepermisă de exigențele procedurale.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 237/30.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 237/30.01.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.