ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2655/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 8 decembrie 2022
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2021 pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat obligarea acestora la plata concediului de odihnă pentru perioada lucrată (1 septembrie 2020 - 14 martie 2021); de asemenea, a solicitat daune în sumă de 40.000 RON și penalități de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, precum și obligarea pârâților la reîncadrarea sa pe unul din posturile de titular (specialitate – geografie), ce au fost date pensionarilor fără concurs, urmând să fie anulată decizia de concediere nr. 78/2021, care este lovită de nulitate absolută.
Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 7662/2021 din 8 noiembrie 2021, a admis excepția tardivității formulării contestației la decizia de concediere nr. 78/2021, invocată de către pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere ca fiind tardiv formulat; a respins în rest cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 7662/2021 din 8 noiembrie 2021 a Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins cererea de obligare a pârâților la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat (capătul 1 de cerere), ca rămasă fără obiect; s-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 1 august 2022.
Recurenta-reclamantă a menționat că înțelege să formuleze recurs împotriva deciziei instanței de apel pentru capetele de cerere 2-4.
La data de 16 august 2022, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a înaintat 3 exemplare ale motivelor de recurs, în cuprinsul cărora a fost invocat cazul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din 19 octombrie 2022 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 8 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, instanța supremă constată că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 19 august 2021, nefiind supus procedurii filtrului.
Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, ceea ce înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile legale privind jurisdicția muncii.
Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".
Totodată, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din același act normativ, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
Art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflictele de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că acestea se pot exercita în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 4181/2022 din 28 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.