ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2565/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2565/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 decembrie 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Școala Gimnazială Nr. 79 și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, a solicitat anularea Deciziei nr. 78 din 12.03.2021 de concediere, reîncadrarea acesteia în funcția deținută anterior concedierii, obligarea intimaților, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) și până la reîncadrare, obligarea intimaților, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate și obligarea intimatului Inspectoratul Școlar al Municipiului București la transferarea sa, de îndată, pe postul său de titular Geografie, post de la Școala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.
Prin sentința civilă nr. 5115 din 02.07.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca neîntemeiată excepția prematurității contestației, s-a admis excepția tardivității contestației și, în consecință, a fost respinsă contestația ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și rejudecarea fondului, în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul reclamantei, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins excepția tardivității contestației, ca neîntemeiată, iar, pe fond, a fost respinsă contestația, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, apelanta A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei atacate, iar, pe fond, admiterea apelului și admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.
Prin precizările depuse, revizuenta a menționat că revizuirea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii revizuenta A. a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate.
În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta susține că a fost încălcată competența de ordine publică a Înaltei Curți de Casație și Justiție de către curtea de apel, potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. civ.
A mai arătat recurenta că au fost depășite atribuțiile puterii judecătorești, criticile fiind subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Potrivit recurentei curtea de apel a încălcat și procedura de citare în soluționarea cererii de revizuire precum și principiul contradictorialității, critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și totodată cuprinde motive străine de natura cauzei.
Subliniază recurentă că normele de drept material încălcate sunt cele prevăzute la art. 10, art. 39 alin. (1) lit. a) și c), art. 40 alin. (2) lit. c) și f), art. 144, art. 146 alin. (3), art. 161, art. 166 alin. (4) și art. 169 alin. (1) din Codul muncii.
Prin întâmpinarea înregistrată la 31 mai 2022, intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe fond, a solicitat respingerea acestuia.
La 7 iunie 2022 recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a indicat motivele de casare avute în vedere prin cererea de recurs, anexând înscrisuri iar la 14 iunie 2022, recurenta a depus precizări la recursul formulat, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a intimatei Școala Gimnazială nr. 79, însoțită de înscrisuri.
De asemenea, recurenta a depus note scrise, la 25 noiembrie 2022, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului și a directorului general a intimatei Școala Gimnazială nr. 79 și la 28 noiembrie 2022, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic B. pentru intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunțate în revizuirea unei hotărâri date în apel, într-un conflict de muncă, prin care se solicită anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior și plata de despăgubiri.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei revizuire a fost solicitată.
În cauză, fiind dedus soluționării un conflict de muncă, este aplicabilă legislația privind jurisdicția muncii.
Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii."
Totodată, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din același act normativ, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.
Conform art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, iar potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală stabilind că împotriva hotărârii judecătorești părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv soluționarea unui conflict de muncă, hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, potrivit căreia hotărârile în materia asigurărilor sociale nu sunt supuse căii extraordinare de atac a recursului.
Prin urmare, hotărârea pronunțată în cererea de revizuire, recurată în litigiul pendinte, are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit dispozițiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 483 alin. (2) din același cod, fiind incident principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de de recurenta A. împotriva deciziei nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 795 din 10 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 decembrie 2022.