ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 360/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 16 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat: anularea Deciziei nr. 78/12.03.2021 de concediere; reîncadrarea acesteia în funcția deținută anterior concedierii; obligarea intimaților, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) și până la reîncadrare; obligarea intimaților, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate; obligarea intimatului INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI la transferarea sa, de îndată, în interesul învățământului pe postul său de titular Geografie-prima facultate, post de la Școala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.

Prin sentința civilă nr. 5115 din 2 iulie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepția prematurității contestației, a admis excepția tardivității contestației formulate împotriva Deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 și, în consecință, a respins contestația formulată de contestatoarea A., ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 5115 din 2 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepția tardivității contestației și a respins contestația, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecarea fondului cauzei, apreciind că instanța de apel în mod greșit a soluționat litigiul de față.

Prin decizia nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestație în anulare, formându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei calității de reprezentant și a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, la 14 noiembrie 2022, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând că decizia nr. 2251/02.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică deciziei nr. 6668/17.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a arătat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivele celor două decizii definitive, soluții potrivnice în una și aceeași cauză.

Revizuenta a arătat că obiectul litigiul l-a reprezentat contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 78/12.03.2021, iar intimații au fost emitenta deciziei, Școala Gimnazială nr. 79 București (în continuare, "Școala nr. 79") și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (în continuare, "I.S.M.B.").

A solicitat anularea deciziei nr. 2251/02.11.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și judecarea fondului pe baza unor probe noi, arătând că decizia atacată este dată cu încălcarea adevărului material și cu încălcarea legalității.

A învederat că raportul per salariat nr. 1188, emis tardiv pe 01.07.2022 de către Școala nr. 79 are forță probantă prin el însuși și că REVISAL este dovada scriptică a faptului că, la 01.07.2022, decizia de concediere nr. 78/2021 nu era aplicată și nici declarată conform art. 34 (7) din Codul Muncii și conform art. 5 (1) din H.G. nr. 905/2017 și, prin urmare, contractul său de muncă nr. x/31.08.2019 nu a fost niciodată închis.

În continuare, autoarea căii de atac a arătat că formulează cinci capete de cerere, prin care solicită: a) anularea ca nelegală a deciziei nr. 78/12.03.2021, emisă de intimata Școala nr. 79; b) repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, reîncadrarea pe perioadă nedeterminată în funcția de profesor; c) plata drepturilor salariale majorate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii (15.03.2021) și până la reîncadrarea sa efectivă; d) plata de daune și despăgubiri materiale și morale, în sumă totală de 800.000 RON; e) aplicarea de către intimatul I.S.M.B. a deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013, în legătură cu transferul revizuentei pe postul de profesor titular de la Școala nr. 19 "Tudor Arghezi" - București.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituția României și, în continuare, a expus patru motive de fapt și de drept care, în opinia sa, ar atrage nelegalitatea deciziei nr. 2251/02.11.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub un prim motiv, revizuenta a invocat lipsa temeiului de drept și a motivelor pe care se întemeiază cererea și încălcarea normelor de drept material și procesual. Detaliind, revizuenta a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de anulare a deciziei atacate.

Cu referire la dispozitivul deciziei atacate cu revizuire, autoarea a susținut că acesta este incomplet, confuz și nelegal, nu este menționat numele reprezentantului legal și temeiul de drept în baza căruia i-a fost respinsă contestația. De asemenea, a mai învederat că dispozitivul deciziei 2251/2022 nu cuprinde soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, cu nerespectarea art. 425 alin. (1) lit. c) și a) art. 22 alin. (1) și (6) din C. proc. civ., în sensul că instanța care a soluționat contestația în anulare nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României din 21.07.2022.

A mai arătat că procedura citare și de comunicare a actelor procedurale a fost viciată, impunându-se anularea deciziei astfel pronunțate, întrucât nu le-a fost comunicată intimaților cererea de sesizare a Curții Constituționale, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Prin al doilea motiv, revizuenta a susținut că dispozitivul deciziei nr. 6668/17.12.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este incomplet, confuz și nelegal, întrucât nu există identitate între persoana sa și persoana care a formulat contestația, nefiind menționat numele contestatoarei.

În continuare, prezentând circumstanțele disputei litigioase, începând cu momentul încheierii contractului individual de muncă nr. x/31.08.2019 și până la încetarea acestuia, prin concediere, în temeiul deciziei nr. 78/12.03.2021, revizuenta a dezvoltat un al treilea motiv, prin care a susținut cum i-au fost încălcate drepturile subiective, referindu-se la reținerea contribuțiilor de asigurări sociale și la nelegalitatea deciziei de concediere.

În al patrulea rând, a arătat că, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, I.S.M.B. are atribuții de sancționare a directorilor pe care i-a numit și atribuții de control asupra unităților școlare, având calitate procesuală pasivă, conform Legii nr. 554/2004.

Conchizând în sensul că acțiunea este întemeiată și admisibilă conform H.G. nr. 905/2017 și a Codului muncii, revizuenta a invocat un înscris nou, raportul REVISAL nr. 1188/01.07.2022, în legătură cu care a precizat că adaugă patru motive suplimentare de nelegalitate.

În acest sens, a arătat, în esență, că acest înscris atestă faptul că, în REVISAL, contractul său individual de muncă nu a fost închis, că deciziei de concediere îi lipsește temeiul în drept și că aceasta a fost, implicit, revocată de emitentul său, iar, în cele din urmă, a susținut că nu există identitate între autoarea căii de atac și persoana care a formulat contestația soluționată prin decizia nr. 6668/17.12.2021.

La 9 decembrie 2022, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 din Legea educației naționale nr. 1/2011, arătând că respectivul text de lege trebuie completat.

Ulterior, la data de 12 decembrie 2022, respectiv 16 decembrie 2022, revizuenta a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepția nelegalei citări pentru termenul din 21 februarie 2023, solicitând acordarea unui nou termen.

La 14 decembrie 2022, revizuenta a depus o completare la cererea de revizuire, prin care a reluat susținerile anterioare, arătând că își menține toate apărările și motivele formulate la 14.11.2022, și precizat că, între cele două decizii, (nr. 2251/2022 a Înaltei Curți și nr. 6668/2021 a Curții de Apel București) există identitate de părți, obiect și cauză, decizia atacată încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii care privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care decizia atacată se sprijină conform art. 430 alin. (5) C. proc. civ.

La 12 ianuarie 2023, revizuenta a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Școlii Gimnaziale nr. 79 în persoana doamnei B., susținând că împuternicirea avocațială semnată de aceasta este lovită de nulitate absolută.

La aceeași dată, revizuenta a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru avocat C. și a oricărui alt avocat care pretinde că reprezintă Școala Gimnazială nr. 79 fără să facă dovada mandatului, precum și lipsa dovezii calității de reprezentant legal al directorului Școlii Gimnaziale nr. 79.

La 9 februarie 2023, intimatul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar în situația în care se va respinge excepția invocată, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La 14 februarie 2023, revizuenta a depus răspuns la întâmpinare și, separat, un alt înscris prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru doamna D., în calitate de consilier juridic al Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

La data de 15 februarie 2023, revizuenta a depus la dosar un alt înscris, prin care a invocat excepția nelegalei citări pentru termenul din 21 februarie 2023, solicitând acordarea unui nou termen, cu citarea legală.

La 20 februarie 2023, Inspectoratul Școlar al Municipiului București a depus la dosar un punct de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentă.

În ședința publică din 21 februarie 2023, Înalta Curte a respins excepția nelegalei citări a revizuentei și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic care a semnat întâmpinarea formulată de intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei decizii.

În privința excepțiilor lipsei calității de reprezentat al intimatei Școala Gimnazială nr. 79, Înalta Curte a constatat că reclamanta a reiterat excepțiile invocate în stadiile procesuale anterioare, fără a avea vreo legătură cu prezenta cerere de revizuire, în condițiile în care intimata Școala Gimnazială nr. 79 nu a formulat întâmpinare sau vreo altă cerere în acest dosar.

În privința excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte a apreciat că excepția invocată nu poate fi analizată în această etapă procesuală, întrucât nu are legătură cu admisibilitatea revizuirii, putând prezenta eventual relevanță pe fondul cauzei.

Asupra admisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege (art. 509-513 C. proc. civ.).

Revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca finalitate protejarea autorității de lucru judecat decurgând din hotărâri judecătorești rămase definitive.

Pentru incidența acestui motiv de revizuire este necesar ca, în dosare diferite, să fi fost pronunțate hotărâri definitive potrivnice.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, cele două decizii, pretins a fi contradictorii, nu au fost pronunțate în cauze/dosare diferite, ci în aceeași cauză, în stadii procesuale diferite ale aceluiași litigiu.

Așadar, decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022 a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în dosarul nr. x/2022 în "contestație în anulare", cale extraordinară de atac exercitată de autoarea revizuirii de față împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă (decizia nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021), prin care a fost respins ca inadmisibil recursul exercitat de reclamantă împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, față de care revizuenta a invocat contrarietatea deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă.

Având în vedere că aceste două decizii pretins a fi contradictorii nu au fost pronunțate în litigii diferite, ci în același litigiu care a vizat anularea deciziei de concediere a contestatoarei revizuente, în stadii procesuale diferite, cea dintâi hotărâre (decizia nr. 6668 din 17.12.2021, pronunțată în apel de Curtea de Apel București, secția a VII-a) nu poate constitui un reper pentru analiza contrarietății cerute de cazul de revizuire invocat.

În cazul în care hotărârile sunt pronunțate în același dosar, aflat în diferite faze procesuale, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenței unei autorități de lucru judecat.

Dincolo de aceste argumente, Înalta Curte constată că revizuenta a invocat formal cazul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri, fără a arăta care sunt, în concret, dezlegările contradictorii din cele două decizii.

În realitate, din cuprinsul cererii de revizuire și al completărilor ulterioare rezultă cu evidență că motivele invocate de revizuentă se referă la pretinse încălcări ale normelor de procedură sau erori în soluționarea pe fond a litigiului, care nu au nicio legătură cu cazul de revizuire invocat.

În consecință, întrucât cererea de revizuire se referă la aspecte de fond ale pricinii și la susțineri pe care revizuenta le-a făcut în cursul judecății în stadiile procesuale anterioare, motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ., nefiind aplicabile prevederile art. 513 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 17/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2023.