ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 759/2023

Ședința publică din data de 29 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de față reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la 16.04.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Școala Gimnazială nr. 79 și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, anularea deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021, repunerea în situația anterioară deciziei și reîncadrarea sa în funcția deținută anterior concedierii, obligarea intimatului Inspectoratul Școlar al Municipiului București la transferarea, de îndată, pe postul de la Școala nr. 19 "Tudor Arghezi" din București, Sectorul 2 și obligarea intimaților, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la 15.03.2021 - data concedierii și până la reîncadrare și la plata de despăgubiri/daune morale, în cuantum egal cu cel al salariilor neîncasate.

Prin sentința civilă nr. 5115/02.07.2021, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepția prematurității, a admis excepția tardivității contestației împotriva deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 și a respins-o, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel A..

Prin decizia nr. 6668/17.12.2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins excepția tardivității contestației și a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, formându-se dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 5761/27.10.2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția tardivității formulării contestației în anulare și a respins-o, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii, la 07.11.2022, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 6668/17.12.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

A susținut că sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivele celor două decizii.

Revizuenta a arătat că obiectul litigiul l-a reprezentat contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 78/12.03.2021, iar intimații au fost emitenta deciziei, Școala Gimnazială nr. 79 București (în continuare, "Școala nr. 79") și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (în continuare, "I.S.M.B.").

A solicitat anularea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și judecarea fondului pe baza unor probe noi.

A învederat că raportul per salariat nr. 1188, emis tardiv pe 01.07.2022 și ascuns de intimați, este dovada că la acea dată decizia de concediere nr. 78/12.03.2021 nu era aplicată și nici declarată conform art. 34 alin. (7) din Codul muncii, iar contractul său individual de muncă nu a fost niciodată închis.

Autoarea căii de atac a indicat că formulează cinci capete de cerere: anularea ca nelegală a deciziei nr. 78/12.03.2021 emise de intimata Școala nr. 79, repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere și reîncadrarea pe perioadă nedeterminată în funcția de profesor, plata drepturilor salariale majorate, actualizate cu indicele de inflație, de la data concedierii și până la data plății efective și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata de daune și despăgubiri, în sumă totală de 800.000 RON și aplicarea de către intimatul I.S.M.B. a deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013, în legătură cu transferul revizuentei pe postul de profesor titular de la Școala nr. 19 "Tudor Arghezi" - București.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituția României și a expus în continuare patru motive de fapt și de drept care ar atrage nelegalitatea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (în continuare, "decizia nr. 5761/27.10.2022").

Un prim motiv în legătură cu această decizie, s-a referit la lipsa temeiului de drept și a motivelor și încălcarea normelor de drept material și procesual.

Revizuenta a arătat că a respectat termenul stabilit de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., introducând cererea pe 16.02.2022, fără a depăși un an de la rămânerea definitivă a deciziei nr. 6668/17.12.2021.

A susținut că procedura de judecată a fost viciată, că dispozitivul deciziei nr. 5761/27.10.2022 nu conține soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, fiind încălcat art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale a României și a judecat cauza în lipsa dosarului de fond, aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție, atașat dosarului nr. x/2022

A arătat că procedura citare și de comunicare a actelor procedurale a fost viciată, impunându-se anularea deciziei astfel pronunțate, pârâților nefiindu-le comunicată cererea de sesizare, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

În privința procedurii de soluționare a cererii de recuzare, a arătat normele de procedură au fost încălcate, prin necomunicarea citației cu obligația de achitare a taxei de timbru pentru cererea de recuzare; de asemenea, că nu i s-au adus la cunoștință condițiile pentru acordarea ajutorului public judiciar, prevăzute de art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau termenul în care se poate formula cerere de reexaminare a taxei de timbru.

A conchis că aceste încălcări afectează dreptul la un proces echitabil, reflectat în jurisprudența Curții Constituționale dezvoltată cu privire la art. 21 din Constituția României și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Un al doilea motiv a vizat decizia nr. 6668/17.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (în continuare, "decizia nr. 6668/17.12.2021"), revizuenta susținând că dispozitivul deciziei, care nu cuprinde numele contestatoarei, este incomplet, confuz și nelegal.

Un al treilea motiv a vizat încălcarea drepturilor subiective ale revizuentei, aceasta prezentând circumstanțele disputei litigioase, începând cu momentul încheierii contractului individual de muncă nr. x/31.08.2019 și până la încetarea acestuia, prin concediere, în temeiul deciziei nr. 78/12.03.2021. Totodată, s-a referit la reținerea contribuțiilor de asigurări sociale și la netemeinicia deciziei de concediere.

În al patrulea rând, în legătură cu I.S.M.B., a susținut că acesta are personalitate juridică și calitate procesuală pasivă, în temeiul art. 95 alin. (1) din Legea nr. 1/2011.

În continuare, revizuenta a invocat un înscris nou, raportul REVISAL nr. 1188/01.07.2022, în legătură cu care a precizat că adaugă patru motive suplimentare de nelegalitate. Subsecvent, a arătat că acest înscris relevă că în REVISAL contractul său individual de muncă nu a fost închis, că deciziei de concediere îi lipsește temeiul în drept și că aceasta a fost implicit revocată de emitentul său; în fine, a susținut că nu există identitate între autoarea căii de atac și persoana care a formulat contestația soluționată prin decizia nr. 6668/17.12.2021.

Autoarea căii de atac a reluat prin cererea din 05.12.2022 susținerile anterioare, dar a și completat cererea de revizuire, solicitând anularea deciziei nr. 5761/27.10.2022 și judecarea fondului pe baza unor probe noi. A susținut că la pronunțarea deciziei a cărei revizuire o solicită au fost încălcate regulile de procedură, art. 426 alin. (3) și (4) C. proc. civ., fiind atrasă sancțiunea nulității. Totodată, revizuenta a mai arătat că procedura de judecată a fost încălcată, fiind omis actul nou depus la dosar în 26.07.2022, statuându-se că în cauză nu au fost administrate probe noi.

La 14.12.2022, prin cererea depusă, revizuenta a reluat susținerile anterioare și a completat cererea de revizuire, precizând că între cele două decizii există identitate de părți, obiect și cauză, decizia atacată încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii care privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care decizia atacată se sprijină conform art. 430 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire prin prisma excepției inadmisibilității acesteia invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, precum și în art. 457 alin. (1) C. proc. civ., acesta din urmă statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de dispozițiile legale amintite anterior.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmărește respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acestuia. Pentru ca o cerere întemeiată pe această ipoteză de revizuire să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții; pe de-o parte, să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de a doua hotărâri, iar aceasta să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, iar în al doilea proces excepția autorității de lucru judecat să nu fi fost invocată sau, invocată fiind, să nu fi fost soluționată. Totodată, însă, hotărârile trebuie să fie pronunțate în procese diferite și nu în aceeași cauză.

În prezenta cale extraordinară de atac, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale pentru contrarietatea cu decizia nr. 6668/17.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de aceeași instanță.

Din examinarea parcursului procesual al cauzei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția ca hotărârile evocate de revizuentă să fie pronunțate în procese diferite, prin ele soluționându-se căi de atac în cadrul aceluiași proces, al cărui nr. unic a fost x/2021. Prima hotărâre, decizia nr. 6668/17.12.2021, este pronunțată în apel, iar a doua, decizia nr. 5761/27.10.2022, a soluționat contestația în anulare împotriva primei hotărâri.

Ca urmare, deși ambele hotărâri sunt definitive în temeiul art. 483 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - în cazul celei de a doua hotărâri fiind aplicabil și art. 508 alin. (4) -, cea de a doua hotărâre nu este susceptibilă să impieteze asupra autorității de lucru judecat a primei hotărâri, întrucât potrivit art. 430 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea atacată cu contestație în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu altă hotărâre".

Mai mult, decizia nr. 5761 din 27 octombrie 2022 a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul cauzei deduse judecății, în sensul prevederilor imperative ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci, după cum s-a arătat, prin aceasta a fost soluționată o cale extraordinară de atac, declarată în același dosar, prin reținerea unei excepții peremptorii, respectiv, cea a tardivității, a cărei incidență a făcută de prisos cercetarea pe fond a procesului.

Față de ansamblul considerentelor expuse, instanța supremă constată că în cauză excepția inadmisibilității este fondată, întrucât lipsește premisa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate și nici a motivelor invocate de revizuentă, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 5761/27.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2023.