ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1000/2025

Ședința publică de la 4 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la 12 aprilie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. civ. B., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și BEJA D., a solicitat, în temeiul art. 1009 și art. 1010 C. proc. civ., anularea încheierii privind procedura ofertei reale urmate de consemnațiune emisă la 4 aprilie 2023 de către BEJA D. prin care s-a dispus liberarea, cu începere de la 4 aprilie 2023, a debitoarei C. S.A. față de creditoarea A. S.R.L. reprezentată de C. civ. B., în calitate de administrator judiciar, de plata sumei de 493.764 euro, reprezentând prețul imobilelor adjudecate, în temeiul procesului-verbal de adjudecare din 9 martie 2010.

E. și F. au formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei, prin care au solicitat admiterea cererii în anularea încheierii din 4 aprilie 2023.

Prin încheierea din 4 decembrie 2023, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții E. și F..

Ca urmare a declinării de competență de către Tribunalul Călărași și a măsurilor dispuse de Judecătoria Sectorului 3 București, dosarul nr. x/2007, având ca obiect cererea în anularea încheierii privind procedura ofertei reale urmată de consemnațiune emisă la 4 aprilie 2023 de către BEJA D., formulată de administratorul special al reclamantei A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și BEJA D., cu conținut identic cu cererea formulată în dosarul nr. x/2023, a fost atașat acestui dosar.

Prin sentința civilă nr. 12703 din 28 decembrie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C. civ. B. și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantei de către intervenienții E. și F..

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar a declarat apel, iar pârâta C. S.A. a declarat apel împotriva considerentelor aceleiași sentințe.

Cererile de apel au fost înregistrate pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2024.

Prin decizia civilă nr. 439/2025 din 18 februarie 2025, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. A admis apelul formulat de pârâta C. S.A. A dispus modificarea considerentelor sentinței civile nr. 12703 din 28 decembrie 2023, prin înlăturarea mențiunilor de la paragraful 4 pagina 12 la paragraful 10 pagina 13 (inclusiv), din această sentință.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20 februarie 2025, sub nr. x/2025, A. S.R.L. prin administrator judiciar a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 439/2025 din 18 februarie 2025 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Motivele de revizuire invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 202R din 4 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2007, prin care s-a reținut că intimata C. S.A., în calitate de adjudecatar, nu putea depune prețul vânzării după mai mult de 30 de zile de la data adjudecării, iar imobilele în discuție urmează să fie scoase din nou la licitație. Arată că sunt incidente prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar considerentele care au dezlegat problema efectelor procesului-verbal din 9 martie 2010 se bucură de autoritate de lucru judecat. Astfel, curtea de apel a arătat că plata efectuată după expirarea termenului de 30 de zile de la data procesului-verbal de licitație nu este valabilă și că procedura de licitație trebuie reluată.

Revizuenta menționează că în cursul judecății apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 12703 din 28 decembrie 2023 a adus în atenția instanței dezlegările de drept date prin decizia nr. 202R din 4 iunie 2024 privind decăderea intimatei C. S.A. din dreptul de a plăți prețul și a încheia contractul de vânzare-cumpărare, precum și faptul că licitația trebuia reluată. Aceeași parte redă considerentele din decizia atacată cu revizuire prin care Tribunalul București a reținut că decizia nr. 202R din 4 iunie 2024 nu a anulat procesul-verbal din 9 martie 2010, că prețul nu a fost plătit și că procedura de licitație trebuie reluată, nu anulată, și arată că aceste considerente încalcă statuările curții de apel.

Revizuenta a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin înscrisul depus la 28 mai 2025, intimata C. S.A. a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire și a solicitat respingerea acesteia.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac invocă, în esență, raportat la art. 430 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al considerentelor din decizia civilă nr. 202R din 4 iunie 2024, prin care Curtea de Apel București ar fi stabilit că plata efectuată de societatea C. S.A. după expirarea termenului de 30 de zile de la data încheierii procesului-verbal de adjudecare din 9 martie 2010 nu ar fi valabilă, iar licitația ar fi trebuit reluată.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." Instanțele au reținut în mod constant că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În situația analizei încălcării efectului pozitiv, între cele două procese nu este neapărat necesar să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți. Instanța sesizată cu un al doilea litigiu este obligată să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Condiția neinvocării sau neanalizării autorității de lucru judecat în al doilea litigiu, pe cale de apărare sau pe cale de excepție, se impune a fi îndeplinită indiferent de modalitatea în care este analizată contrarietatea dintre hotărâri; altfel, revizuirea s-ar transforma într-o cale de atac de reformare prin care s-ar proceda la un control judiciar al celei de a doua hotărâri.

Înalta Curte reține că la termenul de dezbateri de la 21 ianuarie 2025, societatea A. S.R.L. prin administrator judiciar, cu ocazia susținerii motivelor de apel, a invocat autoritatea de lucru judecat atât prin prisma dispozitivului cât și a considerentelor deciziei civile nr. 202R din 4 iunie 2024, în sensul că efectele procesului-verbal s-au stins și plata efectuată cu depășirea termenului de 30 de zile nu poate fi considerată valabilă. În considerentele deciziei civile nr. 439/2025 din 18 februarie 2025, atacată cu revizuire, Tribunalul București a reținut că prin decizia civilă menționată mai sus s-a statuat că plata efectuată cu întârziere este valabilă, că determină aplicarea dispozițiilor art. 512 și art. 513 C. proc. civ. din 1865 și conduce la reluarea licitației, și nu la anularea respectivei proceduri.

Prin urmare, dacă în cel de-al doilea litigiu au fost antamate susținerile privind efectele lucrului judecat ale considerentelor hotărârii invocate ca fiind contrară, partea în cauză nu le mai poate reitera pe calea revizuirii, pentru că se opune principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului securității raporturilor juridice.

Mai mult decât atât, instanța supremă constată că cele două decizii pretins contrare au fost pronunțate în dosare cu obiect diferit, contestație împotriva măsurilor dispuse de administratorul judiciar, respectiv anulare ofertă reală de plată, și că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere a avut în vedere statuările din hotărârea pronunțată anterior. Astfel, Tribunalul București a menționat cele reținute de curtea de apel în sensul că procesul-verbal din 9 martie 2010 nu a fost anulat, că plata a fost efectuată cu întârziere și că se imupune reluarea procedurii de licitație. Cu ocazia analizei apelului, plecând și de la cele menționate mai sus, tribunalul a apreciat că este justă soluția de respingere a cererii de chemare în judecată și că în mod corect executorul judecătoresc a liberat societatea C. S.A. de plata prețului imobilelor în discuție, obligație ce rezultă din procesul-verbal de adjudecare.

Aceste considerente nu sunt contrare considerentelor deciziei civile nr. 202R din 4 iunie 2024 pentru că, dincolo de faptul că în cele două dosare au fost analizate aspecte diferite, concluziile celor două instanțe de control judiciar converg spre soluția de reluare a procedurii de licitație de la momentul procesual al emiterii procesului-verbal din 9 martie 2010, act juridic considerat valid de ambele foruri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. civ. B., împotriva deciziei civile nr. 439/2025 din 18 februarie 2025, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., prin administrator judiciar C. civ. B., împotriva deciziei civile nr. 439/2025 din 18 februarie 2025, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 iunie 2025.