ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2025

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 22 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat: obligarea pârâtei la plata sumei de 41.51,70 RON cu TVA inclus (3.488,83 RON fără TVA), pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, după cum urmează: 2.643,55 RON cu TVA inclus (2.221.47 RON fără TVA), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți reprezentați în mod direct de C.R.E.D.I.D.A.M., în mod indirect în temeiul acordurilor bilaterale încheiate, precum și artiștilor interpreți sau executanți care nu sunt membrii niciunui organism de gestiune colectivă, pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B." a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, care fac obiectul gestiunii colective obligatorii; 1.508,15 RON cu TVA inclus (1.267,36 RON fără TVA), reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți reprezentați de C.R.E.D.I.D.A.M. și artiștilor interpreți sau executanți reprezentați de C.. pentru care are drept de colectare, pentru radiodifuzarea prin intermediul postului de televiziune "B.", a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, care fac obiectul gestiunii colective facultative; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.837,09 RON reprezentând penalități de întârziere aferente remunerației estimate datorate pe capătul 1 de cerere, calculate până la data de 3 martie 2022, dar solicitate și în continuare până la data achitării integrale a remunerației; obligarea pârâtei să pună la dispoziția C.R.E.D.I.D.A.M. în varianta completă, conform art. 162 lit. f) din Legea nr. 8/1996 republicată, pentru postul de televiziune "B.", lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme), precum și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual), pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021; obligarea pârâtei să încheie autorizație/licență neexclusivă cu C.R.E.D.I.D.A.M. pentru radiodifuzarea fonogramelor ori a reproducerilor și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual pentru postul de televiziune "B."; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ. La data de 4 octombrie 2022, reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 700,10 RON, reprezentând: rest remunerației datorată C.R.E.D.I.D.A.M. pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 în cuantum de 323,06 RON (cu TVA inclus), conform calculelor anexate; remunerației datorată C.. pentru perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 în cuantum de 377,04 RON (cu TVA inclus), conform calculelor anexate. Pe capătul 2, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 451,08 RON, acestea fiind calculate la sumele fără TVA, solicitate pe capătul 1 al acțiunii modificate, și au fost calculate până la data de 3 aprilie 2022, dar sunt solicitate în continuare, prin aplicarea dobânzii legale, de la data de 4 aprilie 2022 până la data efectivă a plății remunerațiilor. Pe capătul 4 a solicitat obligarea pârâtei să pună la dispoziția C.R.E.D.I.D.A.M., conform art. 162 lit. f) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (fonograme), precum și lista tuturor prestațiilor transmite în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru postul "B.", în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată făcute cu prezenta cerere de chemare în judecată. I.

Sentința pronunțată de Tribunalului București, secția a IV-a civilă Prin sentința nr. 391 din data de 4 aprilie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea privind pe reclamanta Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a obligat pârâta să pună la dispoziția reclamantei, conform art. 162 lit. f) din Legea nr. 8/1996, lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (fonograme), precum și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru postul "B." în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.120 RON, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocațial, taxă extras O.N.R.C.). I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 479A din data de 22 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 391 din data de 4 aprilie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., ca nefondat. A obligat-o pe apelantă la plata către intimată a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. II. Calea de atac formulată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 479A din data de 22 aprilie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta A. S.R.L. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 8 august 2024, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 2. II.2. Motivele de recurs Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, pe care le-a apreciat ca nefiindu-i imputabile. Recurenta-pârâtă, în esență, a arătat că, din cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauză, rezultă că instanțele au luat în considerare doar punctele de vedere ale părții adverse, care, în opinia sa, nu a probat în niciun fel faptul că ar fi fost notificată, iar argumentele sale nu au fost lecturate. După o scurtă prezentare a situație de fapt și a evoluției relațiilor dintre părți, în contextul litigiului, recurenta-pârâtă a susținut că, în speță, respingând apelul prin care a solicitat eliminarea obligației privind plata cheltuielilor de judecată, curtea de apel a reținut în mod eronat mai multe aspecte neadevărate pe care le-a învederat intimata-reclamantă, respectiv faptul că pentru recuperarea sumelor datorate către C.R.E.D.I.D.A.M. aceasta a trebuit să apeleze la un specialist pentru redactarea notificării de punere în întârziere. Recurenta-pârâtă a precizat că nu a cunoscut existența pretinsei datorii de 5.985 RON până în data de 10 mai 2022, când partea adversă i-a trimis 5 tabele cu estimări, iar toate notificările pe care le-a primit de la intimata-reclamantă, până în data de 10 mai 2022, au fost în legătură cu refuzul său de a achita trimestrial o taxă minimă în euro, taxă anulată prin lege. A subliniat că niciodată partea adversă nu i-a trimis o notificare pentru o sumă pe care să o fi estimat, pe baza unor acte legale, care să justifice neplata unor sume, nefiind real că un avocat specialist i-ar fi trimis vreo notificare, înainte de demararea litigiului. Totodată, a menționat că, deși s-a reținut în cuprinsul hotărârii atacate că intimata-reclamantă a pus-o în întârziere prin transmiterea notificării, inclusiv prin avocat, niciuna dintre cele două instanțe anterioare nu i-au solicitat acesteia să probeze, cu dovada comunicării notificării de punere în întârziere, cele susținute în acest sens. Ca atare, a solicitat înlăturarea obligației stabilite în sarcina sa, de plata a cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 RON, arătând că suma vizată de prezenta cerere de chemare în judecată a fost fraudulos estimată, apoi, modificată, fără vreo justificare, notificare sau facturare. II.3. Apărările formulate în cauză II.3.1. Întâmpinarea În termen legal, intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca nul și, în subsidiar, ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a deciziei recurate. Totodată, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției nulității recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intimata-reclamantă a arătat că motivele de recurs reprezintă o reiterare a motivelor de apel, tinzând la o reanalizare a susținerilor părții adverse, din faza procesuală anterioară. Apreciind, în subsidiar, că recursul este nefondat, intimata-reclamantă a subliniat că instanța de apel a reținut în mod corect că nu se poate constata că recurenta-pârâtă ar fi recunoscut pretențiile sale la primul termen de judecată, conduita procesuală a acesteia și neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege determinând în continuare menținerea obligației de plată a cheltuielilor de judecată. II.3.2. Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă A. S.R.L. nu a depus răspuns la întâmpinare. II.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluția din data de 13 noiembrie 2024, în temeiul art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2025, când a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de pârâta A. S.R.L. prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. În plus, art. 488 alin. (2) C. proc. civ. prevede că motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată sub aspectul dispoziției de obligare la plata cheltuielilor de judecată, susținând, în esență, că instanța de apel, pentru a decide în acest sens, a reținut aspectele învederate de către partea adversă, care, însă, nu erau adevărate. Respingând apelul declarat de recurenta-pârâtă, instanța de apel, luând în considerare prevederile art. 453 C. proc. civ. și reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, a obligat-o pe aceasta din urmă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat. În ceea ce privește cheltuielile de judecată la plata cărora recurenta-pârâtă a fost obligată de către tribunal, soluție care a fost criticată prin cel de-al doilea motiv de apel invocat de către parte, curtea de apel a apreciat că dispoziția instanței de fond este corectă în raport cu prevederile art. 453 C. proc. civ., precum și cu împrejurarea că dispozițiile art. 454 C. proc. civ. nu sunt aplicabile cauzei. Pentru a reține că aceste din urmă prevederi nu sunt incidente speței, curtea de apel a observat că între părți a existat, anterior demarării litigiului (martie 2022), o bogată corespondență cu referire la obligațiile recurentei-pârâte și la modul de calcul al remunerațiilor, atât anterior emiterii licenței exclusive de către intimata-reclamantă (ianuarie 2021), cât și ulterior. În continuare, Curtea a notat că recurenta-pârâtă a solicitat să fie avută în vedere în aprilie 2022, o pondere a utilizării operelor de 5%, iar, ulterior, în mai 2022, ponderi mai mici de 1% și, respectiv, 3%, ceea ce a determinat refacerea calculelor inițiale, modificarea cererii de chemare în judecată și precizarea acesteia, iar, la final, respingerea cererii, în parte, ca rămasă fără obiect, în ceea ce privește plata remunerațiilor, ca urmare a achitării integrale pe parcursul procesului a sumelor astfel recalculate. De asemenea, curtea de apel a mai constatat și că se justifică admiterea capătului de cerere vizând obligația de raportare. Pentru a reprezenta veritabile motive de recurs, apte de încadrare în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte ar fi trebuit să indice punctual care sunt erorile săvârșite de către instanța de apel în analiza care a stat la baza dispoziției de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Or, deși criticile recurentei-pârâte vizează această soluție a instanțelor, ceea ce ar fi putut fi de natură a determina o analiză a deciziei recurate în raport cu motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva unei eventuale încălcări de către instanța de apel a normelor de procedură ce reglementează acordarea cheltuielilor de judecată, aceasta nu a combătut în niciun fel argumentele instanței de apel care au determinat menținerea sentinței tribunalului sub acest aspect și nici pe cele care au dus la stabilirea acestei obligații în sarcina sa în faza procesuală a apelului. Astfel, recurenta pârâta reia aspecte care au mai fost invocate și anterior în cauză, referitoare la situația de fapt, în contextul căreia pretinde inexistența notificării sale de către partea adversă și, în plus, critică faptul că instanțele devolutive nu au solicitat probarea notificării prin dovada de comunicare, or, astfel de susțineri nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Această concluzie se impune având în vedere că afirmațiile recurentei-pârâte nu se grefează pe argumentele instanței de apel care au fundamentat soluția de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, nepunând în discuție aspecte concrete de nelegalitate a deciziei atacate susceptibile de analiză în recurs. În plus, Înalta Curte reține că, în expunerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a făcut trimitere doar la situația de fapt, la probele administrate în cauză, precum și la modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel, tinzând, în acest mod, la o cenzurare a aprecierii date de instanța devolutivă mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond. Instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză și stabilirea situației de fapt, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate și nici la stabilirea unei alte situații de fapt față de cea reținută de instanța de apel, în recurs neputând fi analizate decât criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în calea extraordinară de atac rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, precum și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Ca atare, o astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Astfel, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte, prin cererea de recurs, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza pe fond a criticilor formulate prin cererea de recurs. Constatând că, în raport cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și cu soluția de constatare a nulității prezentei căi de atac, partea care a pierdut procesul este recurenta-pârâtă, va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.500 RON (dovedite prin înscrisul aflat la dosar), către intimata-reclamantă Asociația Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M., apreciind că această sumă este justificată de circumstanțele cauzei și de munca avocatului ales al intimatei-reclamante care a depus întâmpinare și s-a prezentat în fața instanței pentru a susține interesele părții.