ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2025

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, reclamanta A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a solicitat acordarea de compensații financiare, solicitând ca dosarul nr. x/10.01.2024 și dosarul x/2023, să fie judecate la Tribunal Court Internațional Criminalistic de la Haga. A solicitat și redeschiderea tuturor proceselor și anularea/clasarea tuturor sentințelor judecătorești emise de instanțele din România și Austria.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 6 din 15 mai 2024, Tribunalul Caraș-Severin a respins cererea privind acordarea unui avans din compensația financiară, precum și cererea de acordare a compensației financiare victimelor infracțiunilor, formulată de reclamanta A..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin cererea înregistrată la data de 14 octombrie 2024 pe rolul Curții de Apel Timișoara, petenta a solicitat recuzarea completului învestit cu soluționarea cererii de apel. Prin încheierea din 24 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluționarea apelului, formulată de petenta A.. Prin decizia nr. 292 din 12 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 6 din 15 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva încheierii din 24 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, petenta A. a declarat recurs. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-petentă a enumerat mai multe fapte penale și infracțiuni a căror victimă pretinde a fi. Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (18 ianuarie 2024), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 6 mai 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Demersul judiciar promovat de recurenta-petentă A. constă într-o cerere inform redactată, neinteligibilă și lipsită de orice coerență, în care sunt enunțate mai multe fapte penale și infracțiuni, fiind imposibilă identificarea unor motive de natură a antrena controlul judiciar specific căii extraordinare de atac a recursului. Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs nu se deduc judecății critici legate de argumentele avute în vedere de instanța a cărei încheiere a fost atacată și nu se combate, prin invocarea vreunui motiv de recurs, soluția de respingere a cererii de recuzare pronunțată de instanța de apel. Susținerile recurentei, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Formularea unei cereri lipsite de orice pretenție concretă, care să poată fi dedusă judecății și în raport de care instanța să se poată pronunța, limitată la enumerarea unor infracțiuni, fără o argumentare a pretinsei nelegalități a încheierii atacate, face imposibilă identificarea unor motive și critici susceptibile de a fi supuse analizei instanței. Nemulțumirile generale ale părții vizând aspectele circumstanțiale ale cauzei, astfel cum au fost formulate, nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurentei-petente nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.