Decizia nr. 930/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 227/2019 a Tribunalului București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2109, la data de 27 iunie 2019, revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari bl. B, București, a solicitat revizuirea: - încheierilor din 25 februarie 2019 și 12 martie 2019, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2017 (art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.) - deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019 (art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.) - deciziei civile nr. 373 R din 19 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 (art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ.). Prin decizia civilă nr. 227 din 5 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus disjungerea cererii de revizuire formulate în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva încheierilor din 25 februarie 2019 și 12 martie 2019, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2017, a deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, și a deciziei civile nr. 373 R din l9 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 și formarea unui nou dosar, cu nr. x/2019 (dosarul de față). Prin decizia civilă nr. 258/R din 3 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 10 martie 2020, sub nr. x/2019.

Hotărârile pronunțate de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 130 din data de 17 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva încheierilor din 25 februarie 2019 și 12 martie 2019, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2017, a deciziei civile nr. 103 R din 19 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, și a deciziei civile nr. 373 R din 19 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata B., ca nefondată. A stabilit că cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 51/2008. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 14 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererea formulată de revizuenta A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 130 din 17 februarie 2022 a aceleiași instanțe, în sensul că domiciliul revizuentei este în București, Bd. x, iar nu în București, Bd. x, cum din eroare s-a trecut, îndreptarea urmând a se face în ambele exemplare ale deciziei.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 130 din 17 februarie 2022 și a încheierii din 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuenta A.. Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat casarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și admiterea excepției de necompetență materială în ceea ce privește cererea de revizuire, cu menținerea deciziei nr. 258R din 3 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a deciziei nr. 227 din 5 septembrie 2019, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, precum și a încheierii din 16 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pronunțată în același dosar. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 7 din C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea atacată este motivată sumar, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. De asemenea, a arătat că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 258R din 3 octombrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a deciziei nr. 227 din 5 septembrie 2019, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, precum și a încheierii din 16 iunie 2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019. A menționat existența pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a unor dosare, cu nr. x/2023, nr. y/2017, nr. z/2017/a1, nr. 27211/299/2020 și nr. 27211/299/2020/a5, având ca obiect revizuire, îndreptare eroare materială și întoarcere executare silită, precum și faptul că nu mai locuiește la adresa pe care a menționat-o încă de la data de 17 februarie 2022, deoarece apartamentul său fost adjudecat, din acest motiv neprimind citația și hotărârea pronunțată.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la data de 22 martie 2024, intimata B., scara A+C a invocat nulitatea recursului din perspectiva neîncadrării criticilor acestuia în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că a fost respectat principiul continuității, hotărârea fiind pronunțată de aceeași judecători care au participat la dezbateri. De asemenea, hotărârea este motivată, conține argumentele avute în vedere de instanță. Curtea de Apel București a analizat dacă există hotărâri potrivnice și a constatat că cererea de revizuire este nefondată. 4. Procedura de filtru Prin raportul întocmit în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că ambele hotărâri sunt susceptibile de recurs, calea extraordinară de atac declarată împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este tardiv formulată, iar cea declarată împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 decembrie 2023 a aceleiași instanțe a fost declarată în termen procedural; motivele de recurs nu pot fi încadrate în cazurile de casare indicate, criticile nu au permis identificarea unor motive de ordine publică. Raportul a fost comunicat părților, însă acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 25 septembrie 2024, completul de judecată a stabilit termen la data de 16 ianuarie 2025, conform dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2025, cauza a fost amânată la data de 10 aprilie 2025 în vederea soluționării cererii de ajutor public judiciar formulată de recurentă. Prin încheierea din camera de consiliu din 6 februarie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, sub forma asistenței juridice prin avocat, formulată de recurentă. Prin încheierea din camera de consiliu din 18 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.1, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva încheierii din camera de consiliu din 6 februarie 2025 a aceleiași instanțe. La termenul din data de 10 aprilie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției tardivității recursului declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a excepției nulității recursului declarat de aceeași revizuentă împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de recurs împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin prisma excepției tardivității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Căile ordinare și extraordinare de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. În speță, prin cererea de recurs se solicită casarea deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., ca nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (6) teza I din C. proc. civ., "Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul". Conform prevederilor art. 485 din același act normativ, "Termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac. În cauza pendinte, decizia recurată a fost comunicată la data de 8 martie 2022, iar calea extraordinară de atac a fost formulată la data de 12 ianuarie 2024, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Fiind depășit termenul legal, în cauză, a intervenit sancțiunea decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, iar recursul declarat de aceasta, cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicare, este lovit de nulitate. Legiuitorul a instituit reguli de procedură referitoare la exercitarea căilor de atac, fără a se putea susține încălcarea dreptului de acces la instanță sau a dreptului la apărare. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 25 februarie 1975 pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 130 din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Analizând cererea de recurs împotriva încheierii din 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, prin prisma excepției nulității, invocate de intimată, Înalta Curte constată următoarele: Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susținute. În cauza pendinte, se constată că, deși calea extraordinară de atac formulată de revizuenta A. vizează și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 14 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în cererea de recurs nu există niciun argument de nelegalitate a acesteia, criticile vizând, exclusiv, decizia civilă nr. 130 din 17 februarie 2022 a aceleiași instanțe. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Când, însă, criticile formulate nu se raportează la conținutul hotărârii ce face obiectul căii extraordinare de atac, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În consecință, reținând că recurenta nu a prezentat nicio critică de nelegalitate a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 14 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. În baza dispozițiilor art. 453 din același act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimată, a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform actelor aflate la dosar.