Decizia nr. 913/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul contestației în anulare Prin decizia civilă nr. 2787 din 10 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat cererea intitulată "apel" formulată de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 97 din 11 martie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. În motivare, instanța a arătat că argumentele expuse de petent nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de lege și că Înalta Curte nu poate soluționa cereri de apel, nefiind competentă în acest sens.

Contestația în anulare formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2787 din 10 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare petentul A., susținând incidența dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A arătat că cererea sa de apel a fost, în mod nelegal, anulată. A achitat taxa judiciară de timbru și a formulat o cerere de amânare a cauzei, însoțită de dovezi medicale. Cu toate acestea, cererea de acordare a unui nou termen a fost respinsă, iar calea de atac a fost anulată. De asemenea, a afirmat că bunurile ce au rămas după bunicii săi au ajuns la o persoană străină de succesiunea acestora.

Apărările formulate Intimații nu au depus întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2025, s-a dispus suspendarea soluționării cauzei în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. La data de 17 ianuarie 2025, contestatorul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, fiind fixat termen la data de 10 aprilie 2025, în vederea discutării acesteia.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând prezenta contestație în anulare, Înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 din C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 din același act normativ (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textele legale ce reglementează contestația în anulare au în vedere greșelile evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. În speță, se reține că, prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat temeiul juridic al căii extraordinare de atac, nu a indicat textul de lege pe care se fundamentează solicitarea sa. Totodată, susținerile din cuprinsul cererii nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 din C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare. Astfel, contestatorul invocă aspecte ce țin de cererea de amânare și de soluția de anulare a căii de atac promovate, susținând că a semnat cererea și a achitat taxa judiciară de timbru, îndeplinind, astfel, cerințele formale prevăzute de lege. Mai mult, arată că bunurile ce au rămas după bunicii săi au ajuns în patrimoniul altei persoane, care nu are calitatea de moștenitor. Însă, aceste împrejurări nu pot fi valorificate în cadrul contestației în anulare, întrucât nu vizează considerentele hotărârii ce face obiect al căii extraordinare de atac. Mai mult, unele argumente țin de judecata în fond a cauzei, putând fi circumscrise, eventual, unor erori de judecată, care nu pot fi subsumate celor materiale, specifice contestației în anulare speciale. Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în situațiile limitativ reglementate de dispozițiile art. 317 și ale art. 318 din C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2787 din 10 decembrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024.