Decizia nr. 2750/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 622/2022 a Curții de Apel Iași

Circumstanțele cauzei Prin decizia civilă nr. 622 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și s-a constatat nulitatea căii extraordinare de atac formulate de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 253 din 7 februarie 2022 a Tribunalului Iași, secția I civilă. A fost admisă excepția netimbrării, invocată din oficiu, și au fost anulate, ca nefiind legal taxate, cererile de recurs formulate de recurenții B. și C. împotriva aceleiași decizii. Prin decizia civilă nr. 61 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 622 din 10 noiembrie 2022, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021. Prin decizia civilă nr. 2649 din 13 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 61 din 9 februarie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Contestațiile în anulare La data de 8 aprilie 2024, pârâtul A. a formulat o contestație în anularea deciziei civile nr. 2649 din 13 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând desființarea acesteia și rejudecarea recursului. În motivare, a arătat că decizia supusă controlului judiciar încalcă art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul 1 al aceleiași convenții. De asemenea, a învederat că a dovedit, cu înscrisuri, că imobilul în litigiu îi aparține, însă, soluția este defavorabilă și îi încalcă drepturile patrimoniale. La data de 9 aprilie 2024, pârâta B. a formulat contestație în anularea deciziei civile nr. 2649 din 13 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că hotărârea este nelegală întrucât confirmă greșelile primei instanțe. Tot la data de 9 aprilie 2024, pârâtul C. a solicitat anularea aceleiași decizii, apreciind că este nelegală.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la data de 15 mai 2024, intimata D. a solicitat respingerea contestațiilor în anulare, ca neîntemeiate, și a expus o scurtă situație de fapt care, în opinia sa, confirmă soluția instanțelor care s-au pronunțat în cauză.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație Justiție Prin rezoluția de primire, din data de 22 aprilie 2024, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea contestațiilor în anulare, la data de 30 mai 2024, când judecata cauzei a fost amânată la 26 septembrie 2024, pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, și, ulterior, la 28 noiembrie 2024.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând contestațiile în anulare, prin prisma excepției netimbrării, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și a dispozițiilor imperative ce vizează plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență." Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, aspect reglementat expres art. 32 din același act normativ. Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON.". Art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței." În cauza pendinte, prin rezoluția de primire s-a stabilit, în sarcina fiecărui contestator, obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. Prin încheierea din camera de consiliu din 30 mai 2024, Înalta Curte a respins cererea de ajutor public judiciar, sub forma asistenței prin avocat, formulată de petentul A., precum și cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de același petent și de contestatorii C. și B.. Prin încheierea din camera de consiliu din 24 septembrie 2024, Înalta Curte a respins cererile de reexaminare a încheierii de ședință din 30 mai 2024 formulate de petenții A., B. și C.. Contestatorii au fost citați să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, însă nu s-au conformat. Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată, de către legiuitor, ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă". În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, până la termenul de judecată stabilit, se sancționează cu anularea cererii, dând eficiență dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula contestațiile în anulare, ca netimbrate.