ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1156/2025

Ședința publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin încheierea din 18 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost dispusă suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A fost suspendată judecarea recursului formulat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii de suspendare din data de 1 noiembrie 2022, pronunțată de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B..

Împotriva încheierii din 18 martie 2024 a formulat prezenta cale de atac, recurentul-pârât A..

Prin rezoluția din 1 aprilie 2025 s-a fixat termen pentru judecarea recursului în ședință publică la 3 iunie 2025.

Prin prezentul demers procesual, recurentul a solicitat admiterea căii de atac, anularea încheierii recurate și continuarea judecății cauzei la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

A învederat că încheierea din 18 martie 2024 prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei sale este nelegală și netemeinică.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția netimbrării și excepția nulității pentru nemotivarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Îndeplinirea obligațiilor în materie de timbraj privește legala sesizare a instanței de judecată cu o cerere și are prioritate față de alte aspecte procedurale.

Regimul taxelor judiciare de timbru este prevăzut de O.U.G. nr. 80/2013, iar dispozițiile C. proc. civ., în special cele ale art. 470 alin. (2) și ale art. 486 alin. (2) conțin prevederi privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru și sancțiunea care intervine în cazul neîndeplinirii acestei obligații.

În speță, prin rezoluția din data de 6 decembrie 2024 s-a stabilit că recurentul datorează, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, având în vedere că recursul este declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei.

Această obligație procesuală a fost comunicată recurentului în data de 16 decembrie 2024, prin poștă, la adresa indicată de acesta prin motivele de recurs.

Totodată, prin aceeași adresă i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru precum și cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în condițiile dispozițiilor O.U.G nr. 80/2013.

Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat a fost reiterată o dată cu citația privind termenul de judecată din data de 3 iunie 2025, conform adresei aflate la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, coroborate cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării acestuia.

În subsidiar celor anterior reținute, Înalta Curte constată nulitatea recursului și din alte considerente.

Astfel, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 18 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu îndeplinește nici exigențele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în privința motivelor ce pot fi formulate prin această cale de atac, întrucât titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală exigențelor legale menționate pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs, iar criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța superioară.

Se observă că prin încheierea criticată prin prezenta cale de atac a fost dispusă suspendarea soluționării cauzei privind recursul declarat de recurent, împotriva încheierii de suspendare din data de 1 noiembrie 2022, pronunțată de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, motivat de faptul că părțile, deși legal citate la termenul de judecată din 18 martie 2024, nu și-au îndeplinit obligația legală de a se înfățișa la strigarea pricinii sau de a solicita judecarea cauzei în lipsă.

Întrucât obiectul recursului îl constituie această încheiere, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul de a demonstra nelegalitatea soluției de suspendare a cauzei.

Absența unor atare argumente și mențiunea că decizia recurată este "nelegală și netemeinică" fără menționarea nici unui argument în susținerea criticilor aduse, echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești, soluție care rezultă din dispozițiile art. 125 alin. (3) și ale art. 129 din Constituție.

Totuși, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiului liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și în modalitățile instituite de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (1) din același cod, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 18 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.