ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 903/2025

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la 17 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul Tribunalul Cluj a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2021 de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. prin care în temeiul prevederilor art. 719 alin. (7) C. proc. civ. să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, până la soluționarea cererii de suspendare; suspendarea executării silite, în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a contestației pornite în dosarul execuțional nr. x/2021 al SCPEJ A.; anularea popririi conturilor Tribunalului Cluj în RON și în valută deținute la terții popriți B. S.A. și Trezoreria Cluj, până la concurența sumei de 26.310 RON, a cărei executare se urmărește de către creditoarea C.; anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul execuțional nr. x/2021 al SCPEJ A. - executor judecătoresc D.

Prin sentința civilă nr. 112/2025 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, inclusiv a capetelor de cerere privind suspendarea provizorie a executării silite și suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. x/2021, formulată de contestatorul Tribunalul Cluj, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reținând, în esență, în motivare, că față de prevederile art. 714 și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. dar și în considerarea deciziilor nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, și prin raportare la împrejurarea că incidența art. 127 C. proc. civ. ar fi putut fi invocat în justificarea prorogării de competență a unei alte instanțe, aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, cel mai târziu la momentul la care a fost solicitată încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite, Judecătoriei Cluj Napoca îi revine competența de soluționare a pricinii, ca instanță care a pronunțat soluția de încuviințare a executării silite.

Prin încheierea civilă nr. 3094/CC/2025 din 07 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect suspendare provizorie executare silită, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, deși prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr. 20/2021 se face trimitere la principiul unicității instanței de executare, acesta nu poate fi aplicat în cauză, cu o valoare mai mare decât principiul imparțialității justiției, avut în vedere de Curtea Constituțională în pronunțarea deciziei nr. 290/2018. De asemenea, a mai reținut că în cererea de suspendare provizorie a executării silite, calitatea de reclamant (contestator) o are tocmai instanța de judecată, în cauză, Tribunalul Cluj, ceea ce determină incidența prevederilor art. 127 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., care se aplică prioritar deciziei nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în speță, instanțele aflate în conflict s-au raportat la temeiuri și argumente juridice antagonice în argumentarea competenței instanței căreia i-ar reveni, spre soluționare, cererea de suspendare provizorie a executării silite,

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Cluj-Napoca a dat eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., apreciind că decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu este incidentă cauzei, în timp ce Judecătoria Alba Iulia a reținut aplicabilitatea și puterea obligatorie a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii, nr. 20/2021 și 27/2021.

În considerarea obiectului pricinii cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență- (suspendare provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestației la executare) Înalta Curte va avea în vedere caracterul incidental al acestei cereri, atât față de cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației la executare, cât și față de contestația la executare, din care va decurge și instanța competentă în soluționarea cauzei.

Sediul materiei se regăsește în cuprinsul art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația la executare se soluționează de instanța de executare.

Art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. dispune că "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separate". Alin. 7 a aceluiași articol prevede în teza întâi, că "Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare".

Rezultă, așadar, că suspendarea provizorie a unei executări silite reprezintă un incident ivit în cadrul acestei proceduri. Cu privire la caracterul incidental al cererii cererii de suspendare a executării silite, se reține că acesta a fost tranșat și în considerentele Deciziei nr. 2 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (paragraful 60) prin care, în interpretarea și aplicarea sintagmei "până la soluționarea contestației la executare" din cuprinsul art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., s-a stabilit că suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare.

Luând în considerare natura unei astfel de cereri, suspendarea provizorie a executării silite se judecă de instanța competentă să soluționeze cererea principală, respectiv cererea de contestație la executare.

În consecință, prorogarea legală de competență operează în favoarea instanței competente să soluționeze cererea principală, prezentată în cazul de față, de contestația la executare.

Posibilitatea ca instanța să aprecieze la momentul soluționării cererii de suspendare provizorie a executării silite că este competentă material să soluționeze o atare cerere, iar ulterior, la primul termen fixat pentru soluționarea contestației la executare, să constate că nu este competentă să judece contestația, a fost suprimată ca urmare a dezlegării date de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, instanțele de judecată nemaiputând face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare.

Astfel, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea principiului unicității instanței de executare s-a stabilit că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată drept instanță de executare de către legiuitor.

În cadrul considerentelor deciziei sus-menționate s-a reținut că, de regulă, nu pot exista două instanțe de executare în cadrul aceleiași executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere și altei instanțe competența de a soluționa o contestație la executare a indicat în mod expres acest lucru [în acest sens s-a făcut trimitere la art. 714 alin. (2) din C. proc. civ..]. Astfel, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe tot parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

În acest context, instanța competentă în soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite este aceeași cu instanța căreia îi revine competența în soluționarea cererii de suspendare și/sau a cererii de contestație la executare.

În speța dedusă judecății, Judecătoria Alba Iulia a fost învestită cu cererea formulată de Tribunalul Cluj având ca obiect contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul execuțional nr. x/2021 al Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. prin care s-a solicitat și suspendarea provizorie a executării silite, în baza prevederilor art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că executarea silită a fost demarată în temeiul sentinței civile nr. 937/2011 a Tribunalului Cluj, a deciziei civile nr. 3445/R/2011 a Curții de Apel Cluj și a încheierii de lămurire nr. 25/CC/2020 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia civilă nr. 46/R/2020 a Curții de Apel Cluj, iar cererea de încuviințare a executării silite a fost soluționată de Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea nr. 5222/CC/2021 din 12.05.2021.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 5222/CC/2021 din 12.05.2021 de către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, ca efect al principiului unicității instanței de executare, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cerere de suspendare privizorie a executării silite, cerere care a fost formulată în cadrul cererii de contestație la executare, astfel cum reiese din istoricul rezumat al cauzei expus anterior, aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 20/2021.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.