Decizia nr. 861/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 70/2023 a Tribunalului Satu Mare

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2021 pe rolul Tribunalului Satu Mare, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 euro cu titlul de daune morale, plătibili în echivalentul în RON de la data executării hotărârii, la plata sumei de 118.176 RON cu titlul de despăgubiri materiale și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 70/D din 10 martie 2023 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Statul Român prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor. A fost obligat pârâtul Statul Român la plata sumei de 3.000 de euro (în RON la cursul zilei din data plății efective) reprezentând repararea prejudiciului moral cauzat de purtarea procesului ce a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 54/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, finalizat cu achitarea în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bihor. A fost obligat Statul Român la plata sumei de 36.200 de RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat reclamantului prin suportarea cheltuielilor ocazionate cu procesul penal. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului. A fost obligat pârâtul Statul Român să plătească reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1.062,5 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și 100 RON onorariu de avocat, ambele calculate proporțional, în măsura admiterii cererii. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 195/A din 27 februarie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelanții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare, împotriva sentinței civile nr. 70/D din data de 10 martie 2023 și a încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2021. A admis apelul civil declarat de apelantul A., împotriva sentinței civile nr. 70/D din data de 10 martie 2023 pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a majorat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul material la plata cărora a fost obligat pârâtul Statul Român în favoarea reclamantului A. de la suma de 36.200 RON la suma de 60.050 RON. A obligat pârâtul Statul Român să îi plătească reclamantului A. suma de 6406 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin deciziei. A obligat apelantul Statul Român la plata către apelantul A. a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 195A din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 16 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului C9, astfel cum rezultă din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie . În raport cu prevederile art. 499 teza a II-a C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției, fără a fi evocate și analizate motivele de casare, astfel încât nu vor mai fi redate motivele de recurs concret invocate. I.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de DGRFP Cluj Napoca prin AJFP Satu Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, argumentat de faptul că motivele invocate nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurentul-reclamant. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și văzând art. 499 teza a II-a C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele: Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condițiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013). Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac și se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege prevăd că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În situația în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, înainte de a pronunța soluția de anulare a cererii ca netimbrate. În speța pendinte, prin rezoluția din data de 27 septembrie 2024, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentului-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. e) rap. la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1133,76 RON aferentă cererii de recurs și a dispus, totodată, emiterea unei adrese acestuia prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligației, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. În acord cu jurisprudența instanței de contencios a drepturilor omului, cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 din Convenție față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată - în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa emisă la data de 16 octombrie 2024 și comunicată la data de 24 octombrie 2024, recurentului-reclamant i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoștințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii (art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013) cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Din actele și lucrările dosarului se constată, însă, că, deși a fost legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 1133,76 RON, până la acest termen de judecată, și nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în situația în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita. Or, fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat.