ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2025

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2025

Deliberând asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, la data de 5 septembrie 2023, sub nr. x/2023, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția netimbrării, invocată din oficiu, și a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare.

Prin sentința nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva sentinței nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a formulat recurs revizuentul A. prin care își exprimă nemulțumirea față de modul de înregistrare a dosarelor care nu face posibilă verificarea celor semnalate în cerere de către DIICOT, fiind, totodată, dovada că se încearcă ștergerea dosarului din baza de date.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Prin rezoluția din 5 septembrie 2024, a fost fixat termen de judecată la 16 ianuarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice, dând eficiență, astfel, principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesuale civile, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, dispozițiile art. 457 din C. proc. civ. dispun că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Astfel, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, în sens contrar, încălcându-se principiul legalității consfințit prin prevederile art. 457, menționat anterior, și ale art. 129 din Constituție.

Obiectul prezentei căi de atac este reprezentat de sentința nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect strămutare.

Potrivit dispozițiilor art. 140 din C. proc. civ., "Strămutarea procesului poate fi cerută pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică".

Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părții care are îndoieli asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul. Aceasta nu privește fondul dosarului, ci eliminarea, pe care incidentală, a unei suspiciuni legate de imparțialitatea și obiectivitatea instanței sesizate cu soluționarea cauzei.

Pentru rezolvarea acestui incident procedural, legiuitorul a instituit o procedură specială. Astfel, potrivit prevederilor art. 144 C. proc. civ.,"(1) Cererea de strămutare se judecă de urgență, în camera de consiliu, cu citarea părților din proces. (2) Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

În considerarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În raport de dispozițiile legale anterior menționate și de succesiunea hotărârilor pronunțate în soluționarea cererilor recurentului, se constată că sentința civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 3 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.